Toate definitiile

ACĂSTĂU s. v. spânzurătoare.

acăstắu (-téie), s. n. – 1. Spînzurătoare. – 2. Persoană înaltă, prăjină. < Mag. akasztó „care atîrnă” (DAR). În Trans.

acăstắu n., pl. ăĭe (ung. akasztó-fa, lemn de spînzurat, adică „spînzurătoare”: akasztani a spînzura). Nord. Spînzurătoare. Scrîncĭov (saŭ chear numaĭ un simplu leagăn orĭ scîndura pe care doĭ copiĭ se daŭ în cumpănă). Schele la o clădire. Iron. om prea înalt și slab (cocîrlă, prăjină).