Toate definitiile

ACEFALÍE s. f. 1. (Zool.) Absență a capului, specifică unor animale inferioare. 2. (Med.) Monstruozitate congenitală (incompatibilă cu viața), care constă în lipsa capului la făt. – Din fr. acéphalie.

ACEFALÍE s.f. 1. Lipsa capului la unele animale inferioare. 2. Monstruozitate congenitală constând în lipsa capului la făt. [Gen. -iei. / < fr. acéphalie].

ACEFALÍE s. f. 1. lipsă a capului la unele animale inferioare. 2. monstruozitate, lipsa capului sau nedezvoltarea regiunii cefalice. (< fr. acéphalie)

*acefalíe f. (d. acefal). Lipsa capuluĭ.

acefalíe s. f., art. acefalía, g.-d. acefalíi, art. acefalíei