Toate definitiile
ACALMÍE s. f. Potolire sau încetare temporară a mișcării (vântului sau valurilor). ♦ Fig. Răstimp de liniște în cadrul sau după o perioadă frământată. – Din fr. accalmie.
ACALMÍE s. v. linişte.
Acalmie ≠ agonie
ACALMÍE s.f. Perioadă de calm care urmează pentru un moment după o rafală de vânt. ♦ (Fig.) Răstimp liniștit într-o perioadă de frământări. [Gen. -iei. / < fr. accalmie].
ACALMÍE s. f. Potolire sau încetare temporară a mișcării (vântului). ♦ Fig. Răstimp de liniște în cadrul unei perioade frământate. – Fr. accalmie.
ACALMÍE s. f. 1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării. 2. (fig.) liniște după o perioadă de frământări. (< fr. accalmie)
*acalmíe f. (fr. accalmie, d. calme, liniștit). Mar. Liniște momentană a vîntuluĭ și a măriĭ. Fig. Repaus, amorțeală (în viața unuĭ popor orĭ în afacerĭ).