Toate definitiile

ACADÉMIC, -Ă, academici, -ce, adj. 1. Care ține de academie, privitor la academie. ◊ Titlu academic = diplomă obținută într-o școală de grad universitar. ♦ (Substantivat, m.; înv.) Membru al Academiei Române. 2. Distins, solemn; de o corectitudine exagerată; convențional. ◊ Stil academic = manieră în artă în care subiectul este tratat în genul studiilor de școală de artă academică (1); stil sobru, corect, științific, convențional și rece. – Din fr. académique, lat. academicus.

ACADÉMIC adj. 1. distins, solemn, (livr.) elevat. (Ton ~.) 2. convenţional, (fig.) rece. (Pictură ~.)

ACADÉMIC, -Ă adj. 1. Referitor la academie, de academie. ◊ Titlu academic = diplomă obținută la absolvirea unei forme de învățământ universitar. 2. Distins; solemn. // s.m. (Rar) Academician. [< rus. akademik, cf. fr. académique, it. academico < lat. academicus].

ACADÉMIC, -Ă, academici, -ce, adj. 1. Care ține de academie, privitor la academie. ♢ Titlu academic = diplomă obținută într-o școală de grad universitar. ♦ (Substantivat, m.; ieșit din uz) Membru al Academiei Române. 2. Distins, solemn. Stil academic. – Fr. académique (lat. lit. academicus).

ACADÉMIC, -Ă adj. 1. referitor la academie. 2. propriu unei academii; distins; solemn, convențional, rece. (< fr. académique, lat. academicus)

*académic, -ă adj. (lat. académicus, d. vgr. akademikós). De academie: fotoliŭ academic, ședință academică. Fig. Pretențios, solemn: stil academic, frază academică. Titlu academic, titlu universitar saŭ de la o școală superioară școaleĭ secundare. S. m. Adept al filosofiiĭ luĭ Platone. Membru al uneĭ academiĭ (academician): Un academic celebru. Adv. În mod academic.

académic adj. m., pl. académici; f. académică, pl. académice