Toate definitiile

ÁBLAUT, ablauturi, s. n. (Lingv.) Apofonie. – Din germ. Ablaut.

ÁBLAUT s. (FON.) apofonie. (~ul reprezintă alternanţa între vocalele din tema unui cuvânt.)

ÁBLAUT s.n. Termen folosit de germaniști pentru alternanța vocalică; apofonie. [< germ. Ablaut].

áblaut (a-blaut / ab-laut) s. n., áblauturi

áblaut s. n. apofonie. (< germ. Ablaut)