Dictionar de sinonime
ADEMENÍRE s. 1. v. tentaţie. 2. v. înşelare. 3. v. seducere.
ADEMENÍ vb. 1. v. tenta. 2. v. înşela. 3. v. seduce.
ADECVÁT adj., adv. 1. adj. v. nimerit. 2. adv. v. recomandabil. 3. adj. v. propriu. 4. adj. v. bine venit.
ADECVÁ vb. v. adapta.
ADECVÁRE s. v. potrivire.
ADĂUGÁRE s. v. adiţie.
ADĂUGÁ vb. a pune. (~ puţină sare în aluat.)
ADĂU s. v. bir, dare, impozit.
ADĂSTÁ vb. v. aştepta.
ADĂPOSTÍT adj. apărat, ferit, ocrotit, păzit, protejat, sigur, (înv.) scutit. (Un loc ~.)
ADĂPOSTÍRE s. v. găzduire.
ADĂPOSTÍ vb. 1. v. găzdui. 2. (pop.) a se sălăşlui, (reg.) a se scuti. (S-a ~ de ploaie într-o colibă.)
ADĂPÓST s. 1. v. aşezare. 2. culcuş, sălaş, (înv. şi reg.) strat, (Transilv.) cotrog. (~ pentru animale.) 3. v. găzduire. 4. azil, refugiu, scăpare, (înv.) năzuinţă, (fig.) liman. (Îşi caută departe un ~.) 5. (înv. şi pop.) scuteală. (Intră la ~, ca să nu-l plouă.) 6. (pop.) fereală. (La ~ de orice priviri.)
ADĂPĂTOÁRE s. jgheab, troacă, uluc, (pop.) teică, (înv. şi reg.) scoc, (reg.) moldă, vălău, (Bucov. şi Transilv.) halău, (Munt., Olt. şi Ban.) piuă. (~ pentru vite.)
ADĂPÁ vb. v. învenina, otrăvi.
ADAPTÁT adj. (LIT.) localizat, prelucrat. (Piesă ~.)
ADAPTÁRE s. 1. v. aclimatizare. 2. v. localizare. 3. adaptare cinematografică v. ecranizare. 4. v. ajustare.
ADAPTABILITÁTE s. (fig.) flexibilitate, maleabilitate, mlădiere. (~ cuiva la diverse împrejurări.)
ADAPTÁBIL adj. (fig.) flexibil, maleabil, mlădios. (Om ~.)
ADAPTÁ vb. 1. v. aclimatiza. 2. a împământeni, a transplanta. (~ o instituţie, un obicei.) 3. a adecva, a potrivi, (livr.) a apropria. (A ~ unui anumit scop.) 4. v. ajusta. 5. v. localiza.
ADÁOS s. 1. anexă, apendice, completare, supliment. (~ la un memoriu.) 2. v. spor. 3. (EC.) adaos comercial = rabat comercial.
ADAMANTÍN adj. v. diamantin.
ADAMÁNT s. v. diamant.
ADÁGIU s. v. aforism, cugetare, dicton, maximă, sentinţă.
ACVILÓN s. v. crivăţ.
ADÁGIO adv. (MUZ.) încet, lento, rar.
ACVILÍN adj. v. coroiat.
ÁCVILĂ s. 1. (ORNIT.; Aquila chrysætos) iepurar, pajură, (reg.) aciră, hoală, ortan, uligaie, vultan, vultur, zgripţor, zgripţoroaică. 2. (ORNIT.; Aquila heliaca) pajură. 3. pajură, (reg.) zgripţor. (Un steag cu ~ imperială.)
ACÚZĂ s. v. acuzare, acuzaţie, învinovăţire, învinuire.
ACUZÁŢIE s. 1. acuzare, învinovăţire, învinuire, (livr.) acuză, culpabilizare, incriminare, incriminaţie, (pop.) pâră, (înv.) pârâtură, pricină, prihană. (O ~ neîntemeiată.) 2. (JUR.) inculpare, (livr.) incriminare, incriminaţie (Punere sub ~).