Dictionar de sinonime
DOVLECÉL s. (BOT.; Cucurbita pepo oblonga) (pop.) bostănel.
DÓXĂ s. v. deşteptăciune, intelect, inteligenţă, judecată, minte, pricepere, raţiune, spirit.
DOVÂNCĂTÚRĂ s. v. adâncitură, concavitate, scobitură.
DOZÁ vb. 1. a potrivi, a proporţiona. (A ~ substanţele într-un amestec.) 2. a grada, a nuanţa. (A-şi ~ efectele.)
DOXOLOGÍE s. (BIS.) (înv.) slavoslovie. (~ este o cântare liturgică.)
DOZÁRE s. 1. dozaj, potrivire, proporţionare. (~ substanţelor într-un amestec.) 2. dozaj, gradare, nuanţare. (~ efectelor.)
DOZÁJ s. 1. v. dozare. 2. dozare, gradare, nuanţare. (~ul unui efect.)
DRÁBINĂ s. v. loitră.
DÓZĂ s. (rar) porţie, (înv.) tuţie. (O ~ de medica-mente.)
DRAC s. 1. aghiuţă, demon, diavol, încornoratul (art.), naiba (art.), necuratul (art.) satană, tartor, (livr.) belzebut, (rar) scaraoţchi, (pop. şi fam.) michiduţă, nichipercea (art.), pârlea (art.), sar-sailă, (pop.) faraon, idol, împeliţatul (art.), mititelul (art.), nefârtatul (art.), nevoia (art.), pârdalnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleanul (art.), cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, (înv. şi reg.) mamon, săcretul (art.), sotea (art.), (reg.) hâdache, năpustul (art.), spurc, spurcat, şeitan, şotcă, ucigan, (Transilv., Ban. şi Maram.) bedă, (Mold. şi Bucov.) benga (art.), (prin Bucov.) carcandilă, (Transilv. şi Mold.) mutul (art.), (prin Mold. şi Bucov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsan, (prin Mold.) scaloi, (prin Bucov.) şlactrafu (art.), (înv.) împiedicătorul (art.), nepriitorul (art.), (eufemistic) păcatul (art.). 2. (IHT.) drac-de-mare (Trachinus draco) = dragon.
DRÁCĂ s. v. păliur.
DRÁCILĂ s. (BOT.; Berberis vulgaris) (reg.) agriş-roşu, lemn-galben, măcriş-păsăresc, măcriş-spinos.
DRÁCILĂ s. v. holeră.
DRACONIÁN adj. v. draconic.
DRACÓNIC adj. (rar) draconian. (Măsuri ~.)
DRAG adj., s. 1. adj. iubit, îndrăgit, scump, (fig.) dulce. (Fiinţă ~.) 2. s. iubit, scump. (~ul meu!) 3. adj. iubit, îndrăgit, scump. (Lucruri ~.) 4. adj. v. afectuos.
DRAGÁJ s. v. dragare.
DRAGAVÉI s. v. măcrişul calului, ştevie.
DRAGÁRE s. (MAR.) dragaj. (~ minelor marine.)
DRAG s. v. dragoste, iubire.
DRAGAVÉI s. (BOT.) 1. (Rumex crispus) ştevie, (reg.) crestăţea, hrenuţ, limba-boului. 2. v. ştevie.
DRAGOMÁN s. (IST.) (înv.) tergiman. (~ la Curtea otomană.)
DRÁGHINĂ s. v. carâmb.
DRAGAVÉICĂ s. (BÓT.; Rumex palustris) dragavei, ştevie, măcriş de apă.
DRAGOBÉTE s. v. repede.
DRAGÓN s. 1. v. drac-de-mare. 2. (ASTRON.; art.) Balaurul (art.; n. pr.). (~ este o constelaţie din emisfera boreală.)
DRAGOMÁN s. v. interpret, tălmaci, traducător, translator.
DRAM s. v. gram, pic.
DRÁGOSTE s. v. limba-cucului, portulacă.
DRÁGOSTE s. 1. v. iubire. 2. iubire, (pop.) drag. (Îţi ofer cartea cu toată ~.) 3. v. iubit. 4. afecţiune, iubire. (Îl înconjura cu multă ~.) 5. (BOT.; Sedum carpaticum) (reg.) masa-raiului.