Dictionar de sinonime
MĂCĂIÁLĂ s. v. măcăit, măcăitură.
MĂCĂÍ vb. (rar) a hăcăi, (reg.) a măcăli, a măcăni, a mărţăi, a ocăi. (Raţele ~.)
MĂCĂÍRE s. v. măcăit, măcăitură.
MĂCĂÍT s. măcăitură, (rar) măcăială, măcăire, măcănit, măcănitură, ocăit. (~ de raţe.)
MĂCĂLÍ vb. v. măcăi.
MĂCĂITÚRĂ s. v. măcăit.
MĂCĂU s. v. baston, bâtă, ciomag, cotor, măciucă, picior, rădăcină, toiag.
MĂCĂNITÚRĂ s. v. măcăit, măcăitură.
MĂCĂLEÁNDRU s. (ORNIT.) 1. (Erithacus rubecula rubecula) guşă-roşie, (reg.) pietruş, prigoare. 2. (Rubecula familiaris) (reg.) prigorie.
MĂCĂNÍ vb. v. măcăi.
MĂCĂNÍT s. v. măcăit, măcăitură.
MĂCEÁŞĂ s. (BOT.) (reg.) căcădâră, scoabă, (prin Ban.) scobicea, scobitură.
MĂCĂÚŢ s. v. chibrit.
MĂCELÁR s. (pop.) casap, (nordul Mold. şi Bucov.) misar, (Transilv., Maram. şi Ban.) misarăş, (înv.) chesăgiu, meserciu.
MĂCÉL s. v. masacru.
MĂCELĂREÁSĂ s. (Transilv., Maram. şi Ban.) misarăşiţă.
MĂCELÁR s. v. călău, gâde.
MĂCELĂRÍ vb. v. masacra.
MĂCELĂRÍE s. v. abator, masacru, măcel.
MĂCELĂRÍE s. (înv. şi reg.) meserniţă, (reg.) casapniţă, (Mold., Bucov. şi Ban.) căsăpie, (Transilv.) cărnărie, fleşcărie, (înv.) scaun. (Cumpără carne de la ~.)
MĂCELĂRÍ vb. v. ciopârţi, sfârteca, sfâşia.
MĂCELĂRÍT s. v. distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, stâr-pire.
MĂCELĂRÍRE s. v. masacrare.
MĂCÉŞ s. v. moşmon, păducel.
MĂCÉŞ s. (BOT.; Rosa canina) trandafir sălbatic, (pop.) răsură, (reg.) cacadâr, mărăcine, rug, rujă, rujiţă, sipică, (Ban.) scobituri (pl.).
MĂCINÁ vb. 1. v. ruina. 2. a (se) mânca, a (se) roade, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.)
MĂCINÁ vb. v. chinui, consuma, digera, flecări, frământa, îndruga, mistui, pălăvrăgi, sporovăi, submina, trăncăni, zbate, zbuciuma.
MĂCINĂTÚRĂ s. mâncătură, rosătură. (O ~ adâncă în mal.)
MĂCINÁT s. v. măcinare.
MĂCINÁT adj. 1. v. ruinat. 2. mâncat, ros, săpat. (Un zid, un mal ~.)