Dictionar de sinonime

OMĂTÚŢE s. pl. v. ghiocei-mari.

OMĂT s. v. zăpadă.

OMÁN s. v. iarbă-mare.

OMENÉSC adj. 1. v. uman. 2. pământesc. (Obiceiuri ~eşti.)

OMENÉŞTE adv. v. cumsecade.

OMÁGIU s. v. glorie.

OMELÚŢE s. pl. v. sisinei.

OMÉT s. v. tiv, tivitură.

OMÉTIŢĂ s. v. pospai.

OMEŢÍ vb. v. înnămeţi, întroieni, înzăpezi, nămeţi, troieni.

OMENÓS adj. v. bun.

OMENÓS adj. v. agreabil, plăcut.

OMENÍRE s. lume, umanitate, (înv. şi reg.) omenime. (Întreaga ~.)

OMENÍRE s. v. incarnare, incarnaţie, întrupare, omenie.

OMENÍT adj. v. bun, cinstit, cumsecade, îngăduitor, înţelegător, omenos, ono-rabil, onorat, preţuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil.

OMENÍME s. v. lume, omenire, umanitate.

OMENÍE s. umanitate, (pop. şi fam.) suflet, (înv.) omenire. (Om lipsit de ~.)

OMENÍ vb. v. cinsti, incarna, întruchipa, întrupa, ospăta, servi, trata.

OMEŢÍT adj. v. înnămeţit, întroienit, înză-pezit, nămeţit, troienit.

OMEŢÍRE s. v. înnămeţire, întroienire, înzăpezire, nămeţire, troienire.

OMISIÚNE s. 1. scăpare, (reg.) întrelăsare. (E doar o ~.) 2. lacună, săritură. (Să completăm ~ din text.) 3. v. omitere.

OMILÍE s. v. cazanie.

OMIÁT adj. v. mâncat, sătul, săturat.

OMIDAÚRS s. (ENTOM.) (reg.) mâţa-popii.

OMÍTE vb. 1. a sări. (A ~ o parte din text.) 2. a scăpa, (fig.) a mânca. (A ~ o literă la culesul unui text.) 3. v. neglija. 4. a neglija, a uita, (latinism rar) a pretera. (N-a ~ nimic din câte ştia că i-ar face plăcere.) 5. a ignora, a neglija, a nesocoti. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.)

OMLÉTĂ s. jumări (pl.), (reg.) papară, prajilă, (nordul Mold., Bucov. şi nordul Transilv.) papă, (Transilv. şi Ban.) păpăradă, ratotă, (Mold. şi Bucov.) scrob, (înv., în Transilv.) sfungată. (~ de ouă.)

OMOGENIZÁ vb. a uniformiza. (A ~ un amestec.)

OMOGÉN adj. unitar, (fig.) închegat, monolitic, sudat. (O echipa ~; un ansamblu ~.)

OMNIPOTÉNT adj. v. atotputernic.

OMNIPOTÉNŢĂ s. v. atotputernicie.