![]() Caută
Traducere
|
Dictionar de sinonimeCURBÁT adj. 1. v. încovoiat. 2. v. îndoit. 3. înco-voiat, îndoit, răsucit, strâmb. (Fiare ~.) 4. v. ar-cuit. 5. v. parabolic. 6. v. aplecat. 7. v. adus. 8. v. coroiat. CURBÚRĂ s. arcuire, încovoială, încovoietură, îndoitură. (Tavanul formează o uşoară ~.) CURBÍNĂ s. v. coarbă. CURCÁN s. 1. (ORNIT.; Meleagris gallopavo) (Transilv.) corcodan, (prin Transilv.) puicoi, (Ban.) tutcan. 2. (MIL., IST.) v. dorobanţ. CURCUBEŢÍCĂ s. v. gogoaşă, păpălău. CURCUBEŢEÁ s. v. împărăteasă, mutătoare, tărtăcuţă. CURCUBEŢÍCĂ s. v. curcubeţea. CURCUBEŢEÁ s. (BOT.; Aristolochia clematitis) curcubeţică, remf, (reg.) lepădătoare, păsulică, fasolea-cioarei, lingura-frumoaselor, lingura-popii, mărul-lupului. CURCUBÉTĂ s. v. dovleac, pepene, tărtă-cuţă, tigvă, tâlv. CURCUBÉU s. v. iarba-câinelui, pir-de-ţelină, pir-gros. CURCUBÉU s. 1. (ASTRON.) (reg.) cearcăn, brâul-cerului, brâul-Cosânzenei, brâul-lui-Dumnezeu, brâul-Maicii-Domnului, brâul-popii, curuna-cerului. 2. (BOT.; Lychnis coronaria) (reg.) flocoşele (pl.), flocoşică, barba-împăratului, floarea-cununii. CÚRCĂ s. (ORNIT.) (reg.) puică, (Ban.) tutcă. (~ este femela curcanului.) CURCUDÉL s. v. porumbar, porumbel. CÚRE vb. v. alerga, curge, fugi, goni. CUREÁ s. v. nojiţă. CUR-DE-GĂÍNĂ s. v. pecingine. CUREÁ s. v. centură. CURECHÍŢĂ s. v. albiliţă, fluture de varză. CURECHÍŞTE s. v. vărzărie. CURECHÍŞTINĂ s. v. vărzărie. CURECHI-DE-CÂMP s. v. rapiţă. CURECHI-DE-STÂNCĂ s. v. rujă. CURECHISĂLBÁTIC s. v. rapiţă. CUREAUA VÂNĂRII s. v. bucar, curar, vânar. CURÉCHI s. v. varză. CURELÁR s. (Transilv.) sighiartău, (prin Ban. şi Transilv.) soaclăr. CURELÚŞĂ s. (turcism înv.) căiuş. CURELĂRÍE s. (prin Transilv.) sighiartărie. CÚRGE vb. 1. (astăzi rar) a se scurge, (pop.) a merge, (înv. şi reg.) a cure, a râura, (înv.) a purcede. (Apa ~ lin la vale.) 2. a trece. (Apa ~, pietrele rămân.) 3. v. circula. 4. a-i pica, a-i picura, a i se prelinge, a i se scurge, (pop.) a-i merge. (Îi ~ lacrimi din ochi.) 5. v. supura. 6. v. atârna. CURGĂTÓR adj. (pop.) mergător. (Apă ~oare.) |