![]() Caută
Traducere
|
Dictionar de sinonimeCÚLPĂ s. v. vină. CULPABILITÁTE s. v. vină. CULTIVÁBIL adj. v. arabil. CULT s. 1. (BIS.) confesiune, credinţă, religie, rit, (pop.) lege. (E de ~ ortodox.) 2. v. veneraţie. CULT s. v. crez. CULTERANÍSM s. (LIT.) cultism, gongorism. (~ul a apărut în Spania.) CULTÍSM s. (LIT.) culteranism, gongorism. (~ul este o manieră literară.) CULTIVÁ vb. 1. a lucra. (~ pământul.) 2. a creşte. (~ plante.) 3. a practica. (~ pamfletul.) 4. v. in-strui. 5. v. civiliza. CULTIVÁRE s. 1. (AGRIC.) cultură, lucrare, lucrat. (~ pământului.) 2. v. cultură. 3. practicare. (~ genului epic.) 4. v. instruire. 5. v. educare. 6. v. sti-lare. CULTIVÁT adj. 1. lucrat, muncit. (Pământ ~.) 2. v. cult. 3. v. stilat. CULTIVATÓR s. (AGRIC.) (rar) extirpator, scormo-nitor. CULTURALIZÁRE s. instruire. (~ maselor.) CULTÚRĂ s. 1. v. civilizaţie. 2. v. învăţătură. 3. cul-tură fizică v. gimnastică. 4. v. cultivare. 5. creştere, cultivare. (~ tutunului.) CULTURALIZÁ vb. a instrui. (A ~ masele.) CUM adv., conj., interj. 1. adv. ce, cât. (~ aş mai râde!) 2. conj. (temporal) când. (Frunza-n codru ~ învie.) 3. conj. (cauzal) când, deoarece, fiindcă, întrucât. (~ ştim că vine, sânt emoţionat.) 4. conj. (modal) (pop.) care. (Se înalţă un palat ~ nu mai există.) 5. conj. (comparativ) ca, cât, precum. (Noi ~ şi ei.) 6. interj. (interogativ) ce? poftim? (fam. şi pop.) ha? (~? N-am auzit.) CUM conj. v. când. CULÚC s. v. gardă, pază, strajă. CUMINECÁRE s. v. împărtăşanie. CUMĂTRĂ s. v. ciocul-cucoarei, pliscul-co-corului, pliscul-cucoarei, priboi. CUMÉN s. (CHIM.) izopropilbenzen. CUMINECÁ vb. v. împărtăşi. CUMBARÁ s. v. mortier, obuz. CUMINECĂTÚRĂ s. v. împărtăşanie. CUMÍNTE adj., adv. 1. adj. v. ascultător. 2. adj. v. cumpătat. 3. adj. v. echilibrat. 4. adj. v. chibzuit. 5. adj. chibzuit, deştept, inteligent, înţelept. (O faptă ~.) 6. adv. v. chibzuit. CUMINŢÍ vb. a (se) astâmpăra, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) potoli, (înv. şi reg.) a (se) stăvi, (înv.) a (se) înţelepţi. (Te rog să te ~!) CUMINŢÉNIE s. 1. v. ascultare. 2. v. chibzuială. CUMINŢÍE s. v. ascultare, chibzuială, chib-zuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, docilitate, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, supune-re, tact. CUMINŢÍT adj. astâmpărat, aşezat, chibzuit, cuminte, cumpătat, domolit, echilibrat, liniştit, potolit, reţinut, rezervat, serios, sobru, stăpânit, temperat. (Un om ~.) CUMNÁTĂ s. (pop.) tătăişă, (Transilv., Maram. şi Ban.) şogoriţă. CUMNÁT s. (Transilv., Maram. şi Ban.) şogor, (Transilv. şi Ban.) sogoran. |