Dictionar de sinonime

CÚRSĂ s. v. capcană.

CURS s. v. alergare, cursă.

CURSÍST s. v. cursant.

CURSÓR s. (TEHN.) glisor.

CURSÍV adj. v. fluent.

CURSIVITÁTE s. v. fluenţă.

CURSOÁRE s. v. curent, curs.

CURSÁNT s. (rar) cursist. (E ~ la şcoala de artă.)

CÚRSĂ s. 1. deplasare, drum. (La prima ~, camionul s-a comportat bine.). 2. v. drum. 3. v. aler-gare.

CURTÁ vb. (înv.) a curteni. (A ~ o fată.)

CÚRTE s. 1. ogradă, (pop.) bătătură, (reg.) arman, batişte, ocol, (prin Ban. şi Transilv.) arie, (Ban. şi prin Transilv.) avlie, (Transilv.) odor, (prin Ban.) voreţ. (~ unei case.) 2. v. palat. 3. conac. (S-a dus la ~ moşierului.) 4. (JUR.) curte de casaţie = (înv., în Transilv., Maram. şi Ban.) tablă.

CURTENITÓR adj. amabil, atent, drăguţ, galant, gentil, (pop.) levent, (înv.) cortez, libovnic. (Bărbat ~ cu femeile.)

CURTENÍ vb. v. curta.

CURTENÍE s. v. amabilitate, atenţie, curtoa-zie, galanterie, gentileţe, politeţe.

CURTEÁN s. v. argat, slugă, viteaz.

CURTEÁN s. (înv.) curtezan, dvorean, dvorelnic, dvorenin, (înv., în Ţara Românească) roşu. (Un monarh şi ~enii lui.)

CURTEZÁN s. v. curtean.

CÚRTE s. v. împrejmuire.

CURTOAZÍE s. amabilitate, atenţie, galanterie, gentileţe, politeţe, (rar) curtenie, (înv.) libov. (~ cu femeile.)

CURTUBÉŞ s. v. ochiul-boului, pitulice.

CURTEZÁNĂ s. (în Grecia antică) hetairă, (înv.) tălaniţă. (~ unui suveran.)

CURUGĂÍNII s. v. păpădie.

CURÚLĂ s. v. cartof.

CURVĂSĂRÍE s. v. prostituţie.

CÚRVĂ s. v. prostituată.

CURUNACÉRULUI s. v. curcubeu.

CURVÍ vb. (înv.) a preacurvi.

CUSĂTOREÁSĂ s. v. croitoreasă, lenjereasă.

CUSĂTÚRĂ s. (TEHN.) cusut. (~ a două placi metalice.)

CUSCRÉNIE s. v. cuscrie.