![]() Caută
Traducere
|
Dictionar de sinonimeCULCUŞUL-VÁCII s. v. vulturică. CULEGĂTOÁRE s. (TIPOGR.) zeţăriţă. CULCÚŞ s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş. CULEGĂU s. v. culegar. CULEGĂTORÍE s. (TIPOGR.) zeţărie. (~ a unei tipografii.) CULÉGE vb. 1. v. recolta. 2. a rupe. (A ~ câteva flori.) 3. v. ridica. 4. v. aduna. 5. (TIPOGR.) a compune, a zeţui. (~ materialal de tipărit.) CULEGĂTÓR s. 1. colecţionar. (~ de folclor.) 2. (TIPOGR.) zeţar. CULÉGERE s. 1. v. recoltare. 2. v. ridicare. 3. v. adu-nare. 4. (concr.) colecţie, (livr.) florilegiu. (O ~ de folclor.) 5. (TIPOGR.) v. cules. CULÉS s. 1. v. recoltare. 2. v. ridicare. 3. (TIPOGR.) compoziţie, compunere, culegere, zeţuire, zeţuit. (~ul unui text.) CULIÓN s. (înv.) cuculiu. (~ul se poartă de către călugări pe cap.) CULEŞÉR s. v. făcăleţ. CULÍNĂ s. v. bucătărie. CULIC-DE-MÁRE s. v. scoicar. CULM s. v. papură. CULISÁRE s. (TEHN.) glisare. (~ unei uşi.) CULISÁ vb. (TEHN.) a glisa. (O uşa care ~.) CÚLME s. 1. v. vârf. 2. (GEOGR.) v. creastă. 3. v. coamă. 4. (reg.) rudar, rudă. (De ~ se atârnă unele obiecte, în casele ţărăneşti.) CULMINÁŢIE s. v. apogeu. CULMINÁŢIE s. culminare. CULMINÁRE s. v. culminaţie. CÚLME s. v. apogeu. CULMINÁNT adj. maxim. (Punct ~ în desfăşurarea unui proces.) CULOÁRE s. 1. v. vopsea. 2. (rar) maslă. (~ la jocul de cărţi.) CULOÁR s. v. coridor. CULMÍŞ s. v. coamă, creastă, creştet, culme, muchie, spinare, sprânceană. CULPABILIZÁ vb. v. acuza, învinovăţi, învinui. CULPÁBIL adj. v. vinovat. CULT adj. 1. citit, cultivat, educat, instruit, învăţat, (rar) şcolit, (înv.) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc. (Tânăr ~.) 2. v. livresc. (Formaţie lexicală ~.) CULPABILIZÁRE s. v. acuzare, acuzaţie, învi-novăţire, învinuire. CÚLPEŞ adj. v. culpabil, vinovat. |