Toate definitiile

MÂNDRÍE, mândrii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de satisfacție, de plăcere, de bucurie; ceea ce produce mulțumire, satisfacție, plăcere, bucurie; sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii. ♦ Ceea ce constituie prilej de laudă, de fală, de mulțumire. 2. Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii; orgoliu, trufie, îngâmfare. – Mândru + suf. -ie.

MÂNDRÍE s. 1. v. semeţie. 2. v. fală. 3. v. onoare. 4. v. îngâmfare.

MÂNDRÍE s. v. frumuseţe, înţelepciune, mândreţe, splendoare, strălucire.

mîndríe f. (d. mîndru). Vechĭ. Înțelepcĭune. Azĭ. Calitatea de a fi mîndru, fudulie, orgoliŭ, trufie.

mândríe s. f., art. mândría, g.-d. art. mândríei; pl. mândríi, art. mândríile