Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

MINERALIZÁ, mineralizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) transforma în mineral sau în apă minerală. – Din fr. minéraliser.

MINERALÓG, mineralogi, s. m. specialist în mineralogie. – Din rus. mineralog, germ. Mineralog.

MINIATURÍST, -Ă, miniaturiști, -ste, s. m. și f. Artist care execută miniaturi. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. miniaturiste.

MINI2 adj. invar., subst. 1. Adj. invar. (Despre lungimea fustei) Care este (foarte) scurt (și ajunge până deasupra genunchiului). 2. Subst. Fustă, pantalon etc. mini2 (1). – Din fr. mini.

MINIÉR, -Ă, minieri, -e, adj. Care ține de mină1 (1), privitor la mină1. ♦ În care se găsesc (multe) mine1, în care se practică mineritul. [Pr.: -ni-er] – Din fr. minier.

MINIMÁL, -Ă, minimali, -e, adj. Minim. ◊ Program (sau plan etc.) minimal = program (sau plan etc.) care cuprinde un ansamblu de sarcini minime care trebuie înfăptuite cu precădere. Preț minimal = prețul cel mai mic cu care poate fi pusă în vânzare o marfă. – Din fr. minimal.

MÍNIMUM s. n., adv. 1. S. n. Punct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. 2. S. n. Cea mai mică cantitate, valoare, intensitate; minim1. 3. Adv. În cantitatea, timpul, spațiul minim2; cel puțin..., pe puțin...; măcar. – Din lat., fr. minimum.

MINÚSCUL, -Ă, minusculi, -e, adj., s. f. 1. Adj. De dimensiuni (foarte) reduse, (foarte) mic, infim; miniatural. 2. Adj., s. f. (Literă) mică, de rând, folosită în mod obișnuit în interiorul cuvintelor. – Din lat. minusculus, fr. minuscule.

MIRÁ2, mirez, vb. I. Refl. (Franțuzism înv.) A se privi în sau ca într-o oglindă; a se oglindi. – Din fr. mirer.




MIRÁT, -Ă, mirați, -te, adj. Nedumerit; surprins; uimit, uluit. – V. mira1.

MÍRE, miri, s. m. Nume purtat de bărbat în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ♦ (La pl.) Nume dat, în ziua sau în preajma căsătoriei, celor două persoane care se căsătoresc. – Cf. alb. mirë „bun”.

MIRT, mirți, s. m. Arbust ornamental cu frunze alungite și persistente, cu flori mici, albe și parfumate, cultivat mai ales ca plantă ornamentală (Myrtus communis). – Din lat. myrtus, fr. myrte, germ. Myrte.

MÍTIC, -Ă, mitici, -ce, adj. Care aparține unui mit, referitor la mit; legendar, fabulos. – Din fr. mythique.

MIXT, -Ă, micști, mixte, adj., s. f. pl. 1. Adj. Alcătuit din elemente deosebite (ca natură, origine, funcție etc.); ◊ Școală mixtă = școală în care învață elevi de ambele sexe. Cor mixt = cor compus din voci bărbătești și voci femeiești. Tren mixt = tren compus din vagoane de călători și vagoane de marfă. Număr mixt = număr compus din numere întregi și din fracții ordinare. 2. S. f. pl. Produse miniere naturale constituite din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfărâmate în vederea separării substanțelor utile. – Din fr. mixte, lat. mixtus, -a, -um.

MOÁȘĂ, moașe, s. f. 1. Femeie (cu pregătire specială) care asistă și îngrijește femeile la naștere. 2. (Pop.) Bunică; p. ext. femeie bătrână. – Cf. alb. moshë „vârstă”.

MARIÁ, mariez, vb. I. Refl. și tranz. (Franțuzism) A (se) căsători. ♦ Fig. A (se) potrivi; a (se) combina (bine). [Pr.: -ri-a] – Din fr. marier.

MARIÁJ, mariaje, s. n. (Livr.) Căsătorie, căsnicie. [Pr.: -ri-aj] – Din fr. mariage.

MARIÁȘ, mariași, s. m. Monedă austriacă de argint, care a circulat și în țările românești. [Pr.: -ri-aș] – Din magh. máriás.

MARICULTÚRĂ, mariculturi, s. f. Cultură (2) a unor plante și animale marine bogate în proteine; oceanicultură, acvacultură. – Din engl. mariculture.

MARIJUÁNA s. f. Stupefiant asemănător cu hașișul, extras din frunzele unei specii de cânepă. [Pr.: marihuana] – Din sp., fr. marijuana.

MARÍMBĂ, marimbe, s. f. (Muz.) Balafon. – Din fr. marimba.

MARÍN, -Ă, marini, -e, adj. Care ține de mare2, care trăiește sau crește în mare2, care este produs de acțiunea unei mări2; caracteristic mării2, de mare2. ♦ (și substantivat, f.) (Pictură) care înfățișează un peisaj de mare2. ♦ Privitor la navigația pe mare2; maritim. Hărți marine. – Din fr. marin.

MARINÁ, marinez, vb. I. Tranz. A prepara pește, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oțet și diverse condimente (pentru consumul imediat sau pentru conservare). – Din fr. mariner, germ. marinieren.

MARINÁR, marinari, s. m. Persoană care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate (ca cel purtat de marinari la uniformă). – Marină + suf. -ar.

MARINÁRE, marinări, s. f. Faptul de a marina.V. marina.

MARINÁT, -Ă, marinați, -te, adj. (Despre pește, carne etc.) Pregătit sau conservat cu sos de bulion, untdelemn, lămâie sau oțet și diverse condimente. – V. marina.

MARINÁTĂ, marinate, s. f. Mâncare de pește, de carne etc. preparată prin marinare. – Din bg. marinátos, it. marinata.

MARÍNĂ s. f. Totalitatea mijloacelor de navigație (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) și a unităților navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent. ♦ Știința și tehnica navigației. – Din fr. marine, it. marina.

MARINĂRÉSC, -EÁSCĂ, marinărești, adj. De marinar, caracteristic marinarului sau marinei. – Marinar + suf. -esc.

MARINĂRÉȘTE adv. Ca marinarii, în felul marinarilor. – Marinar + suf. -ește.

 <<   <    22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32    >   >> 
pagina 27 din 149

 
Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii