Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

ROBÁCI, -CE, robaci, -ce, adj. (Reg.) Harnic, muncitor. ◊ Cal robaci = cal de dârvală, care trage bine la ham. – Rob + suf. -aci.

ROBÁNC, robancuri, s. n. (Tehn.; reg.) Gealău. – Germ. Rauhbank.

RÓBĂ, robe, s. f. 1. Haină de ceremonie, lungă (și neagră), cu mâneci largi, pe care o poartă magistrații și avocații în ședințe, precum și profesorii universitari (la anumite solemnități). 2. Denumire a culorii și a particularității părului la cai, vaci etc. – Din fr. robe.

RÓENTGEN s. m. v. röntgen.

ROENTGENTERAPÍE s. f. v. röntgenterapie.

RÓFII s. f. pl. (Pop.) Nume dat unor bube care apar uneori la copii, pe cap sau pe față, îndată după naștere. – Cf. scr. rohav „ciupit de vărsat”.

ROGATÓRIE, rogatorii, adj. (În sintagma) Comisie rogatorie = cerere adresată de o instanță judiciară cu sediul într-o anumită localitate ori țară către un organ de jurisdicție cu sediul în altă localitate ori țară, pentru obținerea unor dovezi solicitatoare. – Din fr. rogatoire.

ROGODÉLE s. f. pl. (Pop.) Fructe mărunte, poame de tot felul. – Et. nec.

ROGOJINÁR, rogojinari, s. m. Persoană care face sau vinde rogojini. – Rogojină + suf. -ar.




ROGOJÍNĂ, rogojini, s. f. Împletitură de tulpini sau de frunze de rogoz ori de papură, utilizată pentru protecția unor elemente de construcție, a unor instalații etc. sau pentru așternut pe jos (în unele locuințe), pentru decorațiuni interioare etc. – Din bg. rogozina.

ROGOZÍȘ, rogozișuri, s. n. (Rar.) Loc unde crește mult rogoz. – Rogoz + suf. -iș.

ROGOZÓS, -OÁSĂ, rogozoși, -oase, adj. (Rar.) Cu (mult) rogoz. – Rogoz + suf. -os.

ROHÁTCĂ, rohătci, s. f. (Reg.) Barieră. – Din ucr. rohatka.

ROMERGÁN s. n. Produs medicamentos care se prezintă sub formă de pulbere cristalizată albă, cu gust ușor amărui, întrebuințat în terapeutică, mai ales în afecțiuni alergice. – Denumire comercială.

ROMÁNIC, -Ă, romanici, -ce, adj. Care se trage din romani2 (1), care are legătură cu Roma antică sau cu poporul roman2. ◊ Limba romanică = fiecare dintre limbile care au la bază limba latină. ♦ Care se ocupă de limbile derivate din latină. Studii romanice. – Din it. romanico, germ. romanisch.

REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în aceea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

REVOCÁBIL, -Ă, revocabili, -e, adj. Care poate fi revocat. – Din fr. révocable, lat. revocabilis.

REVOCÁȚIE s. f. Revocare. – Din lat. revocatio, fr. révocation.

ROCAILLE adj.n. (În sintagma) Stil rocaille = gen de ornamentație apărut în arta franceză din timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, caracterizat prin fantezia contururilor răsucite și prin imitarea unor elemente naturale (grote, stânci, roci). [Pr.: rocái] – Cuv. fr.

ROCAMBOLÉSC, -ÉSCĂ, rocambolești, adj. (Livr.) Fantastic, extravagant. – Din fr. rocambolesque.

ROCOCÓ adj. invar. 1. (În arhitectură și în arta decorativă; în sintagma) Stil rococo (și substantivat, n.) = stil artistic de ornamentație răspândit în sec. XVIII, provenind din Franța, caracterizat printr-o bogăție excesivă de linii, de curbe, de ghirlande împletite asimetric, încrustate cu cochilii etc. 2. Fig. Extravagant. – Din fr. rococo.

RODOPSÍNĂ s. f. (Biol.) Albumină prezentă în retina ochiului [Var.: rodopsín s. n.] – Din fr. rhodopsine.

ROCK s. n. Dans modern cu mișcări foarte vioaie, bine marcate; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: roc] – Cuv. engl.

RÓSHAR s. n. Păr provenit din coama sau din coada cailor, folosit ca material de umplutură în tapițerie, ca urzeală la anumite țesături etc.; p. ext. țesătură având ca urzeală fire de bumbac, iar ca bătătură păr de cal, întrebuințată ca furnitură la hainele bărbătești. – Din germ. Rosshaar.

ROBÍ, robesc, vb. IV. 1. Tranz. A lua cuiva libertatea; a ține în captivitate, a aduce în stare de rob. 2. Intranz. A trăi în robie, a fi rob. ◊ A munci din greu. 3. Tranz. A menține o persoană sau o colectivitate în relații de subjugare politică, economică și socială, a aservi o țară, un popor etc.; a exploata. 4. Tranz. Fig. A înlănțui, a încleșta, a subjuga pe cineva (prin farmecul pe care îl execită). ◊ Refl. A fi robul unei pasiuni, a fi dominat de cineva sau de ceva. – Din rob.

ROBÍE, robii, s. f. 1. Stare, condiție socială de rob (1). 2. Stare de dependență politică, socială și economică în care sunt ținute o țară, un grup social, un individ. 3. (Pop.) Menținerea unei persoane în temniță; p. ext. închisoare, temniță. – Rob + suf. -ie.

ROBINSONÁ, robinsonez, vb. I. Intranz. (Liv.; rar) A se izola (refugiindu-se în natură). – Din n. pr. Robinson [Crusoe].

ROBINSONÁDĂ, robinsonade, s. f. 1. Povestire despre naufragiații pierduți; fantezie în care individul izolat apare trăind în fara societății. 2. Săritură acrobatică executată de un jucător dintr-o echipă (de fotbal). – Din germ. Robinsonade.

ROBÍRE, robiri, s. f. Acțiunea de a (se) robi și rezultatul ei; stare de rob. – V. robi.

ROBÍT, -Ă, robiți, -te adj. (Adesea substantivat) Care este aservit, exploatat. 2. Fig. Subjugat, fermecat, captivat. – V. robi.

 <<   <    8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18    >   >> 
pagina 13 din 117

 
Programare si administrare site Web Activ  |  Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii