Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

RODÁT, -Ă, rodați, -te, adj. (Despre motoare) Care a trecut prin operația de rodaj. ♦ Fig. Care a acumulat o oarecare experiență, care s-a acomodat într-o muncă. – V. roda.

RODENTICÍD, rodenticide, s. n. Substanță toxică sau cultură bacteriană folosită pentru distrugerea rozătoarelor. – Denumire comercială.

RODÍ, rodesc, vb. IV. Intranz. A produce roade. – Din sl. roditi.

RODIÉR, rodieri, s. m. (Bot.; rar) Rodiu1. [Pr.: -di-er] – Rodie + suf. -ar.

RÓDIN s. n. v. rodină.

RÓDINĂ, rodini, s. f. (Pop.) Dar adus femeii care a născut. [Var.: (rar) ródin s. n.] – Din ngr. rodyny.

RODIOÁRĂ, rodioare, s. f. Diminutiv al lui rodie. [Pr.: -di-oa-] – Rodie + suf. -ioară.

RODÍRE rodiri, s. f. Acțiunea de a rodi și rezultatul ei. – V. rodi.

RODÍT, -Ă, rodiți, -te, adj. (Despre plante) Care a făcut rod (bogat), care are roade (multe). – V. rodi.




RODITÓR, -OÁRE, roditori, -oare, adj. (Despre plante) Care dă roade; (despre terenuri) care produce roade îmbelșugate; fertil, bogat; (despre arbori) cu fructul comestibil. – Rodi + suf. -tor.

RODOCROZÍT s. n. (Min.) Carbonat natural de mangan de culoare roz, cristalizat în sistemul romboedric. – Din fr. rhodocrosite.

RODODÉNDRU s. m. v. rododendron.

RODONÍT s. n. Silicat natural de mangan, uneori și cu calciu, de culoare roz-cenușie, cu luciu sticlos, utilizat ca piatră ornamentală, de podoabă, la confecționarea unor obiecte decorative etc. – Din fr. rhodonite.

RODOPSÍN s. n. v. rodopsină.

RODÓR, rodoare, s. n. Unealtă de rodare. – Din fr. rodoir.

RODÓS, -OÁSĂ, rodoși, -oase, adj. (Rar) Roditor. – Rod + suf. -os.

REDÚTĂ, redute, s. f. 1. Mic fort de apărare, de formă poligonală, înconjurat de șanțuri, folosit în trecut pentru apărarea circulară. 2. (Înv.) Local public de petrecere cu muzică și dans. – Din rus. redut, germ. Redoute, fr. redoute.

REDUTÁBIL, -Ă, redutabili, -e, adj. De temut; puternic; valoros. – Din fr. redoutable.

RUMOÁRE, rumori, s. f. Zgomot confuz de voci care se aud în același timp (exprimând protest, uimire etc.); p. gener. zgomot confuz. – Din fr. rumeur, lat. rumor, -oris.

ROSTÍ, rostésc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunța sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunța, a-și spune părerea autorizată. ♦ Tranz. A comunica o dispoziție, un ordin, o sentință. ♦ A se preocupa de ceva; a pregăti. 4. Intranz. A înfășura pe sulul din față al războiului de țesut porțiunea de pânză țesută, desfășurând în același timp o porțiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua țesutul de câte ori rostul se micșorează. – Din rost.

RADIOEMIȚĂTÓR, radioemițătoare, s. n. Instalație cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații; emițător radio1. [Pr.: -di-o-] – Radio1- + emițător (după fr. radio-émetteur).

RAPÓRT, (I) raporturi, (II) rapoarte, s. n. I. 1. Legătură între două sau mai multe persoane, obiecte, fenomene, noțiuni pe care gândirea omenească o poate constata și stabili; relație. ◊ Expr. În raport cu... = față de..., în comparație cu... Sub raportul (sau sub acest raport, sub diverse raporturi, sub toate raporturile) = din acest punct de vedere (sau din diverse puncte, din toate punctele de vedere, sub toate aspectele). 2. (Mai ales la pl.) Contact, legătură între mai multe persoane, instituții etc.; relație. 3. (Mat.) Câtul dintre două mărimi de același fel, exprimate în aceleași unități. 4. Relație (numerică) între două valori. II. 1. Comunicare scrisă sau orală făcută de cineva în fața unei adunări, a unei autorități etc., cuprinzând o relatare (oficială) asupra unei activități personale sau colective; textul acestei comunicări. 2. Scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său; ora, momentul când se face această prezentare. ◊ Expr. A se prezenta (sau a ieși, a fi scos) la raport = a se prezenta (sau a fi chemat) în fața unui superior pentru a-și susține o doleanță sau a răspunde pentru o greșeală săvârșită. III. (În sintagma) Casă (sau imobil) de raport = casă sau imobil cumpărat sau construit în vederea speculei. – Din fr. rapport.

RÁCLĂ, racle, s. f. (Pop.) 1. Sicriu, coșciug. 2. Ladă de lemn (de dimensiuni mari și ornamentată). 3. Cutie de lemn cu capac, în care se păstrează anumite alimente. 4. Despărțitură într-un hambar, unde se păstrează fânul, cerealele etc. 5. Pânză urzită cu două feluri de bumbac. [Var.: lácră s. f.] – Din bg. rakla.

RACLÉTĂ, raclete, s. f. Lamă flexibilă de oțel care servește la curățarea sau la răzuirea unor suprafețe. – Din fr. raclette.

RACLÓR, racloare, s. n. 1. Dispozitiv mobil folosit pentru curățarea nămolului depus pe fundul decantoarelor, fără scoaterea din funcție a instalației. 2. Instrument cu care se raclează; răzuitor. – Cf. fr. racloir.

RACOLÁJ, racolaje, s. n. Faptul de a racola; racolare. – Din fr. racolage.

RACOLÁRE, racolări, s. f. Acțiunea de a racola.V. racola.

RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler.

RACLÁJ, raclaje, s. n. Intervenție chirurgicală care constă în curățarea țesuturilor organice bolnave cu ajutorul chiuretei. ♦ Spec. Curățarea stratului superficial al mucoasei uterine cu ajutorul chiuretei, pentru a îndepărta ovulul fecundat; chiuretaj. – Din fr. raclage.

RACLÁRE, raclări, s. f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei. – V. racla.

 <<   <    13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23    >   >> 
pagina 18 din 117

 
Programare si administrare site Web Activ  |  Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii