VĂRSÁT s. v. scarlatină.

VĂRSAT MÍC s. v. pojar, rujeolă.

VĂRSĂTOÁRE s. v. steliţă.

VĂRSĂTÓR s. v. turnător.

VĂRSĂTÓRUL s. art. (ASTRON.) (înv.) aparul (art.).

VĂRSĂTÚRĂ s. 1. v. vomă. 2. (concr.) vomă, (rar) vomătură, (pop.) borâtură.

VĂRUÍ vb. v. spoi.

VĂRUIÁLĂ s. v. văruit.

VĂRUÍRE s. v. văruit.

VĂRUÍT adj. spoit, (reg.) muruit. (Cameră ~.)

VĂRUÍT s. spoială, spoire, spoit, văruială, văruire. (~ul pereţilor unei camere.)

VĂRUŞÁNĂ s. v. vară, verişoară.

VĂRVĂRÉSC adj. v. aspru, barbar, brutal, câinesc, câinos, crud, feroce, inuman, nemilos, neomenos, primitiv, sălbatic.

VĂRZĂRÍE s. (Mold. şi Transilv.) curechişte, (Tran-silv.) curechiştină. (Loc cultivat cu varză sau ~.)

VĂRZUÍ vb. v. agita, colcăi, destrăma, fer-feniţi, foi, forfoti, frământa, furnica, hărtăni, împrăştia, mişui, mişuna, risipi, roi, rupe, sfâşia, spulbera, viermui, zdrenţui.

VĂRZÚŢĂ s. (BOT.) verzişoară.

VĂSĂRÍE s. veselă. (~ unui restaurant.)

VĂSCIÓR s. v. văsuşor.

VĂSULÉŢ s. v. văsuşor.

VĂSUŞÓR s. (rar) văscior, văsuleţ, văsuţ. (Un ~ de lut.)

VĂSÚŢ s. v. văsuşor.

VĂTÁF s. v. administrator, vechil.

VĂTÁF s. 1. logofăt, (înv.) epistat, ispravnic. (~ de moşie.) 2. v. conducător. 3. căpetenie, conducător, (reg.) birău, jude. (~ de colindători.) 4. v. vătăşel. 5. v. bulibaşă.

VĂTAF DE PLÁI s. v. subprefect.

VĂTÁFUL s. art. v. lucifer, satana, scara-oţchi, tartor.

VĂTĂLÁN s. v. ciurlan, salcicorn, săricică.

VĂTĂMÁ vb. v. boşorogi, răni.

VĂTĂMÁ vb. 1. v. dăuna. 2. a ataca, a distruge, a strica, a zdruncina, (fig.) a ruina. (Aceste eforturi i-au ~ sănătatea.) 3. a dăuna, a prejudicia, (livr.) a leza, (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.)

VĂTĂMÁN s. v. primar.

VĂTĂMÁN s. vătăşel, vornicel. (~ul ora ajutorul vornicului la sate.)