Dictionar de sinonime

TUMÍD adj. v. inflamat, tumefiat, umflat.

TUMESCÉNŢĂ s. v. inflamaţie, tumefacţie, umflătură.

TUMOÁRE s. (MED.) 1. neoformaţie. 2. tumoare malignă v. cancer.

TUMULÁR adj. v. funerar.

TUMÚLT s. 1. v. zgomot. 2. v. hărmălaie. 3. v. agitaţie.

TUN s. v. tunet.

TUNÁ vb. 1. (Ban.) a durăi, a urla. (Plouă, fulgeră şi ~.) 2. v. bubui.

TÚMUL s. măgură.

TUN s. (MIL.) (reg.) top, (înv.) puşcă, (înv., în Mold. şi Bucov.) harmată. (Trage cu ~ul.)

TUMURÚG s. v. butuc, obadă.

TUMULTUÓS adj. 1. v. zgomotos. 2. v. agitat. 3. v. dez-lănţuit. 4. v. impetuos.

TUMURLÚC s. v. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, puşcărie, temniţă.

TUNĂRÍRE s. v. canonadă.

TUNÁR s. v. artilerist.

TUNÁ vb. v. detuna, trăsni.

TÚNET s. (reg.) durăt, (înv.) tun. (Ploaie cu ~e si trăsnete.)

TÚNET s. v. trăsnet, trăsnitură.

TÚNDERE s. tuns, tunsoare, (rar) tunsură. (~ lânii de pe oi.)

TÚNDE vb. v. călugări, reteza.

TÚNDE vb. (reg.) a (se) reteza. (A se ~ la frizer.)

TUNICEÁ s. v. bărbuşoară-de-munte.

TUNĂTÓR adj. 1. v. bubuitor. 2. v. puternic.

TÚNGSTEN s. v. wolfram.

TUNGSTÍT s. v. scheelit.

TUNÍCĂ s. 1. (pop.) cămaşă. (~ cepii.) 2. (ANAT.) tunică internă v. endoteliu.

TUNS s. v. tundere.

TUNS s. v. retezare, retezat.

TUNICIÉR s. v. urocordat.

TUNS adj. retezat, scurtat, tăiat. (Păr~; iarbă ~.)

TUNSÚRĂ s. v. tundere, tuns, tunsoare.