Dictionar de sinonime
TEMERÁR adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneţ, neînfricat, semeţ, viteaz.
TEMENÍ vb. v. închina, ploconi.
TEMNICÉR s. gardian. (~ într-o închisoare.)
TEMETÉU s. v. cimitir.
TEMERITÁTE s. v. curaj.
TÉMERE s. v. gelozie.
TEMPERAMÉNT s. 1. v. fire. 2. v. avânt.
TEMPERAMÉNT s. v. aer, climat, climă, conformaţie, constituţie, factură, fizic, natură, structură, temperatură, vreme.
TEMNIŢÁ vb. v. aresta, deţine, închide, întemniţa, reţine.
TÉMNIŢĂ s. 1. v. închisoare. 2. închisoare, ocnă, puşcărie, recluziune. (Condamnat la 5 ani ~.)
TEMOÁRE s. v. frică, teamă, temere.
TEMPERÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. v. domoli. 4. v. calma. 5. a domoli, a potoli, a stăpâni, a stăvili, (fig.) a înfrâna, a zăgăzui. (I-a mai ~ avântul.) 6. v. atenua.
TEMPERAMENTÁL adj. v. înflăcărat.
TEMPERÁNŢĂ s. v. chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpă-tare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact.
TEMPERÁRE s. 1. v. alinare. 2. v. atenuare.
TEMPERÁT adj. 1. v. calm. 2. v. cumpătat. 3. v. domol. 4. calm, calmat, domolit, liniştit, moderat, ponderat, potolit. (Atitudine ~.) 5. v. blând.
TEMPERATÚRĂ s. 1. (MET.) (înv.) aşezământ, temperament. (Afară a scăzut mult ~.) 2. (MED.) călduri (pl.), febră, fierbinţeală, friguri (pl.), (pop.) arşiţă, (reg.) năplăială, vipie, (înv.) aprinzeală, (rar fig.) jar. (Un bolnav cu ~.)
TEMPÉSTĂ s. v. furtună, vifor, vijelie.
TEMPESTÁTE s. v. furtună, vifor, vijelie.
TÉMPO s. 1. (MUZ.) mişcare, (înv.) moviment. 2. cadenţă, ritm. (Merge într-un ~ susţinut.)
TEMPESTUÓS adj. v. furtunos, viforos, vijelios.
TÉMPLU s. (BIS.) sinagogă, (rar) havră. (Mozaicii merg sâmbăta la ~.)
TEMPORÁL adj. v. efemer, laic, lumesc, mirean, mirenesc, pământean, pieritor, profan, schimbător, temporar, trecător, vremelnic.
TEMPORÁR adj., adv. 1. adj. nedefinitiv, provizoriu, trecător, vremelnic, (livr.) tranzitoriu, (înv.) provizoric, provizornic. (O situaţie temporară.) 2. adj. provizoriu, vremelnic, (înv.) precariu, vremelnicesc. (O slujbă, o ocupaţie temporară.) 3. adv. provizoriu, (înv.) vremelniceşte. (Ocupa temporar demnitatea de ...) 4. adj. v. interimar. 5. adj. momentan, provizoriu, trecător, vremelnic, (înv.) momental, momentos. (E doar o măsură temporară.) 6. adj. efemer, pieritor, schimbător, trecător, vremelnic, (livr.) pasager, (înv.) petrecător, piericios, pierit, stricăcios, temporal, vremelnicesc, (fig.) călător, (înv. fig.) deşert. (Un fenomen temporar.)
TEMPORIZÁ vb. v. amâna, lungi, tărăgăna, tergiversa.
TEMÚT s. v. frică, gelozie, teamă, temere.
TEMÚT adj. v. fricos, sperios, temător.
TENÁCE adj. 1. v. stăruitor. 2. perseverent, răbdător, stăruitor, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~.) 3. dârz, îndârjit, perseverent, stăruitor. (O muncă ~.) 4. v. perseverent. 5. v. tare.
TEMPORIZÁRE s. v. amânare, tărăgănare, tergiversare.
TEMÚT adj. puternic, redutabil, tare, valoros, (înv. livr.) potent. (Un adversar ~ la fotbal.)