Dictionar de sinonime

ZIGOSPÓR s. (BIOL., FIZIOL.) zigot, celulă-ou, ou fecundat, ovul fecundat.

ZIGÓT s. (BIOL., FIZIOL.) zigospor, celulă-ou, ou fecundat, ovul fecundat.

ZIGZÁG s. linie frântă.

ZIGZAGÁT adj. frânt. (Linie ~.)

ZILÉR s. diurnist. (Lucrează pe un şantier ca ~.)

ZILIŞOÁRĂ s. ziulică, (reg.) ziuliţă, ziuşoară. (În fiece ~.)

ZÍLNIC adj. 1. diurn. (Plimbare ~.) 2. cotidian, curent, obişnuit, prozaic. (Treburile ~.)

ZIMPIRÍG s. v. clanţă, ivăr, încuietoare.

ZIMŢ s. 1. crestătură, dinte. (~ pe muchia unei monede.) 2. colţ, dinte. (~ al ferăstrăului.)

ZIMŢ s. v. cheotoare, crenel, galben.

ZIMŢÁ vb. a cresta, a dinţa, a zimţui. (A ~ muchia unei piese metalice.)

ZIMŢÁR s. v. călcător, ceapraz, tindeche.

ZIMŢÁT adj. crestat, dinţat, zimţuit, (rar) zimţos. (Roată ~.)

ZIMŢI s. pl. v. tindeche.

ZIMŢÓS adj. v. crestat, dinţat, zimţat, zimţuit.

ZIMŢUÍ vb. a cresta, a dinţa, a zimţa. (A ~ muchia unei piese metalice.)

ZIMŢUÍT adj. crestat, dinţat, zimţat, (rar) zimţos. (Roată ~.)

ZINCÁ vb. (TEHN.) a galvaniza, a zincui. (A ~ un obiect metalic.)

ZINCÁRE s. (TEHN.) galvanizare, zincuire. (~ tablei.)

ZINCÁT adj. (TEHN.) galvanizat, zincuit. (Tablă ~.)

ZINCUÍ vb. (TEHN.) a galvaniza, a zinca. (A ~ un obiect metalic.)

ZINCUÍRE s. (TEHN.) galvanizare, zincare. (~ tablei.)

ZINCUÍT adj. (TEHN.) galvanizat, zincat. (Tablă ~.)

ZIRCÓN s. (CHIM.) silicat de zirconiu.

ZIS adj. denumit, intitulat, numit, poreclit, supra-numit. (Al. Golescu, ~ Arăpilă.)

ZÍSĂ s. afirmaţie, cuvânt, declaraţie, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, (livr.) aserţiune, propoziţie, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroavă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lui.)

ZÍSĂ s. v. proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.

ZIUA FORFECÁRILOR s. v. spolocanie.

ZIUA ÚRSULUI s. v. întâmpinarea domnului.

ZIULÍCĂ s. zilişoară, (reg.) ziuliţă, ziuşoară. (Toa-tă ~.)