Dictionar de sinonime
LEGIUITÓR adj., s. 1. adj. v. legislativ. 2. s. legis-lator.
LEGUMINÓS adj. (BOT.) (rar) păstăios. (Plantă ~oasă.)
LEHÁMITE s. v. aversiune, dezgust, greaţă, îngreţoşare, oroare, plictiseală, repulsie, scârbă, silă, urât.
LEGUMÍ vb. v. degusta, savura.
LEHĂMETÍ vb. v. dezgusta, îngreţoşa, plictisi, sătura, scârbi, urî.
LÉHĂ s. v. crucea dinapoi.
LEHĂÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
LEHĂU s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.
LEHĂMETUÍ vb. v. dezgusta, îngreţoşa, sătura, scârbi.
LEHĂMETÍT adj. v. dezgustat, îngreţoşat, plictisit, sătul, săturat, scârbit.
LEHĂMETISÍ vb. v. dezgusta, îngreţoşa, sătura, scârbi.
LEICÚŢĂ s. v. petunie, pâlnioară, pâlniuţă.
LEHĂMETUÍT adj. v. dezgustat, îngreţoşat, plictisit, sătul, săturat, scârbit.
LEICUŞOÁRĂ s. v. leliţă, ţăţică.
LEICULÍŢĂ s. v. leliţă, ţăţică.
LÉICĂ s. v. lele, leliţă, mătuşă, pâlnie, ţaţă.
LEÍT adj. v. lustruit, netezit, şlefuit, turnat.
LEÍT adj. v. întocmai.
LÉLE s. leliţă, mătuşă, ţaţă, (pop.) tătăişă, (reg.) dadă, daică, leică, nană, (Olt.) ţaică, (Ban.) uină. (~ Maria, vecina noastră.)
LEJERITÁTE s. v. uşurinţă.
LEÍŢĂ s. v. leoaică.
LEJÉR adj. 1. destins, (livr.) lax. (O legătură ~) 2. comod, uşor. (Poartă o haină ~.)
LÉLE s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, mătuşă, prostituată, tanti, târfă.
LELICÚŢĂ s. v. leliţă, ţăţică.
LELÍCĂ s. v. leliţă, ţăţică.
LELÍŢĂ s. 1. ţăţică, (reg.) leiculiţă, leicuşoară, lelică, lelicuţă, lelişoară. 2. v. lele.
LELIŞOÁRĂ s. v. leliţă, ţăţică.
LEMNĂRÍE s. 1. v. dulgherie. 2. tâmplărie. (Atelier de ~.)
LEMNÁR s. v. dulgher.
LEMN-ÁLB s. v. salcâm.