Dictionar de sinonime

GHIMÍE s. v. corabie.

GHÍMPE s. v. holeră, scai.

GHÍMPE s. 1. v. ciulin. 2. v. scaiete. 3. (BOT.; Ruscus aculeatus) (reg.) merişor. 4. v. spin. 5. v. ţeapă.

GHIMPÓS adj. v. spinos.

GHINDURÓS adj. v. glandulos.

GHINIÓN s. nenoroc, neşansă, (înv.) ursuzlâc. (A avut ~.)

GHIN s. (TEHN.) 1. (reg.) scoabă. (~ al rotarului, dulgherului.) 2. semen. (~ pentru tăierea copcilor în gheaţă.)

GHÍNDURĂ s. v. amigdală, ganglion, glan-dulă.

GHÍNDĂ s. v. treflă.

GHINCÁR s. v. ciulin.

GHINDÁR s. v. gaiţă, stejar.

GHINIONÍST adj. nenorocos, păgubos, (fam.) nebaftos. (Om ~.)

GHÍNŢURĂ s. v. fierea-pământului, potroacă, ţintaură.

GHIOÁGĂ s. (IST.) (reg.) nageac, (înv.) sopă. (~ servea ca armă de luptă.)

GHÍNŢURĂ s. v. genţiană.

GHINŢUREÁ s. v. fierea-pământului, po-troacă, ţintaură.

GHIOÁGĂ s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

GHIOBULÉŢ s. v. putinică.

GHIOB s. v. putină.

GHIÓC s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriţă, vineţea, vineţică.

GHIÓC s. (BOT.; Centaurea phrygia) (reg.) dioc, smoc, zglăvoc, floarea-florilor.

GHIOCÉL s. (BOT.) 1. (Galanthus nivalis) (reg.) aişor, clopoţei (pl.), coconei (pl.), cocorei (pl.), primăvăriţă, primăvăruţă, pur, (Olt.) tontoroşel. 2. ghiocei-mari (Leucojum aestivum) = (reg.) luşce (pl.), noduţe (pl.), omătuţe (pl.).

GHIOLD s. v. brânci, ghiont, izbitură, îm-brânceală, îmbrâncitură, împinsătură.

GHIONÓI s. (TEHN.) (prin Maram. şi Transilv.) sapă, (prin Transilv.) ştioacă. (~ se foloseşte la lucrările de abataj.)

GHIONOÁIE s. v. ciocănitoare.

GHIOCÉL s. v. narcisă, roşăţea.

GHIORŢÁN s. v. guzgan, şobolan.

GHIORŢĂÍ vb. v. chiorăi.

GHIONOAIEVÉRDE s. v. virdare.

GHIORLÁN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopârlan, vulgar.