Dictionar de sinonime

GENTÍL adj. v. curtenitor.

GENÉZĂ s. v. apariţie, ivire.

GENÉZĂ s. 1. v. origine. 2. (BIS.) creaţie, facere, (înv.) naştere, rodină, roditură, tvorenie. (Cartea ~ei, în Biblie.)

GENEROZITÁTE s. 1. v. dărnicie. 2. v. altruism. (~ faţă de aproapele său.) 3. mărinimie, nobleţe. (~ sufletului său.)

GENERÁŢIE s. (înv. şi pop.) neam, (pop. şi fam.) spiţă, (înv.) rod, rudă, rudenie. (Până la a şap-tea ~.)

GENERÓS adj. 1. v. darnic. 2. v. altruist. 3. ales, mărinimos, nobil. (Animat de sentimente ~oase.)

GENERATÓR s. 1. (TEHN.) generator de gaz v. gazo-gen. 2. (CHIM.) generator de săruri v. halogen.

GENTILÉŢE s. v. curtoazie.

GENTULÍŢĂ s. v. gentuţă.

GENŢIÁNĂ s. (BOT.; Gentiana) ghinţură, (reg.) cupe (pl.), ochincea, serpânţă, fierea-pământului.

GENTILÓM s. v. nobil.

GENTÚŢĂ s. gentuliţă.

GENÚNE s. v. abis, adânc, mare, prăpastie.

GENUFLEXIÚNE s. v. îngenunchere.

GENUÍN adj. v. natural, pur, veritabil.

GEOGRAFÍE s. geografia animalelor v. zoogeografie; geografia populaţiei v. antropogeografie; geografie antropologică v. antropogeografie; geografie umană v. antropogeografie.

GEOGRÁF s. (înv.) scriitor de pământ.

GEOBOTÁNICĂ s. fitogeografie.

GEOTAXÍE s. (BIOL.) geotactism.

GEOMÉTRU s. topograf.

GEOTACTÍSM s. v. geotaxie.

GEOMETRIE PLÁNĂ s. v. planimetrie.

GEOLOGÍE s. geologie istorică v. stratigrafie; geologie tehnică şi inginerească = geotehnică.

GEOTECTÓNICĂ s. (GEOL.) 1. tectonică, structură geologică. 2. geotectonică generală v. geotectonică teoretică; geotectonică teoretică = geotectonică generală.

GEREMEÁ s. v. amendă, penalitate, penalizare.

GERÁR s. v. ianuarie.

GERÁH s. v. chirurg.

GEOTÉHNICĂ s. v. geologie tehnică şi inginerească.

GERG s. v. jargon.

GERMÁN s., adj. 1. s. neamţ. 2. adj. germanic, nemţesc, (înv.) tudesc. (Populaţie ~.)