Toate definitiile

BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.

BURUIENÚȚĂ, buruienuțe, s. f. Diminutiv al lui buruiană. – Buruiană + suf. -uță.

BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

BURZULUIÁLĂ, burzuluieli, s. f. Faptul de a (se) burzului; răzvrătire. ♦ Supărare, enervare, mânie. ♦ (Înv.) Răscoală. – Burzului + suf. -eală.

BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului.

BUSC, buscuri, s. n. Prag construit în camera unei porți batante de ecluză, pe care se sprijină poarta, atunci când este închisă. – Din fr. bousque.

BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. (Franțuzism) A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

BUSCULÁDĂ, busculade, s. f. Înghesuială, învălmășeală. – Din fr. bousculade.

BUSINESS, businessuri, s. n. (Englezism) 1. Afacere. 2. Ocupație, muncă. [Pr.: bíznis] – Din engl. business.

BUSINESSMAN, businessmeni, s. m. (Englezism) Om de afaceri. [Pr.: bíznismen] – Din engl. businessman.

BUSNÁT, -Ă, busnați, -te, adj. (Reg.) Bucălat. – Et. nec.

BUSÓLĂ, busole, s. f. Instrument alcătuit dintr-un cadran și un ac magnetic mobil care, lăsat liber, se așază pe direcția nord-sud. ◊ Expr. A-și pierde busola = a se zăpăci, a-și pierde dreapta judecată, simțul măsurii. ♦ Fig. Călăuză, conducător. – Din fr. boussole.

BUST¹, busturi, s. n. 1. Partea superioară a corpului omenesc. 2. Sculptură sau (impr.) pictură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc. – Din fr. buste.

BUST² s. n. Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. – Din engl. bust.

BÚSTA adv. v. buzna.

BUSTROFEDÓN s. n. Fel de scriere foarte veche în care rândurile mergeau fără discontinuități de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. – Din fr. boustrophédon.

BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, subst., adj. I. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșu-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță de vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, scr. bosiljak.

BUȘEÁLĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură, bușitură. – Buși² + suf. -eală.

BUȘÉL, bușei, s. m. Unitate de măsură engleză pentru volum, egală cu 36 de litri. – Din engl. bushel.

BUȘÉU, bușeuri, s. n. Prăjitură cu nuci, cremă, frișcă sau ciocolată. – Din fr. bouchée.

BUȘI¹ s. m. pl. (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. [Formă gramaticală: (în expr.) bușilea] – Din buși².

BUȘÍ², bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, scr. bušiti.

BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Buși² + suf. -tură.

BUȘMACHÍU, bușmachii, s. m. (Înv. și reg.) Pantof de casă; papuc¹. – Din rus., ucr. bašmak.

BUȘÓN, bușoane, s. n. 1. Dop din plută, cauciuc, lemn etc. prevăzut cu ghivent. 2. Piesă cilindrică de porțelan, care face parte din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric. – Din fr. bouchon.

BUȘTEÁN, bușteni, s. m. Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere; buștihan. ◊ Expr. (Adverbial) A dormi buștean = a dormi adânc. A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare. – Et. nec.

BUȘTIHÁN, buștihani, s. m. (Reg.) Buștean. – Et. nec.

BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

BUT¹ s. n. (Reg.; în loc. prep.) În butul (cuiva) = în ciuda, în pofida (cuiva). – Et. nec.

BUT², buturi, s. n. Bucată (mare) de carne; coapsa de dinapoi a animalelor rumegătoare, a căror carne servește ca aliment. – Din tc. but.