Toate definitiile
NETROPICALIZÁT, -Ă, netropicalizați, -te, adj. (Despre piese, aparate, instalații etc.) Căruia nu i s-au aplicat operații de tropicalizare. – Ne- + tropicalizat.
NETRUCÁT, -Ă, netrucați, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) în care nu s-au folosit trucaje. – Ne- + trucat.
NEUROCÍT, neurocite. s. n. (Anat.) Neuron. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurocyte.
NEUROENDOCRÍN, -Ă, neuroendocrini, -e, adj. (Med.) Care se referă la relațiile dintre sistemul nervos și cel endocrin. [Pr.: ne-u-] – Din engl. neuroendocrine.
NEUROFIBROMATÓZĂ, neurofibromatoze, s. f. Boală caracterizată prin apariția pe piele a unor pete pigmentare sau a unor tumori care își au originea în țesutul fibros al tecilor nervilor. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurofibromatose.
NEUROLÍMFĂ, neurolimfe, s. f. (Anat.) Lichid cefalorahidian. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurolymphe.
NEUROLÓG, -Ă, neurologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în boli ale sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologue.
NEUROLÓGIC, -Ă, neurologici, -ce, adj. Care aparține neurologiei, privitor la neurologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologique.
NEUROLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază formarea, structura, funcțiile și bolile sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologie.
NEUROLÉPTIC, -Ă, neuroleptici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) cu efect sedativ asupra sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroleptique.
NEPIPĂÍT, -Ă, nepipăiți, -te, adj. (Rar) Care nu poate fi pipăit; impalpabil. – Ne- + pipăit (după fr. impalpable).
NEPLÁTĂ s. f. Faptul de a nu achita la timp o obligație bănească. – Ne- + plată.
NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, s. f. 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, p. ext. de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva. – Ne- + plăcere.
NEPLĂCÚT, -Ă, neplăcuți, -te, adj. Care nu este pe placul cuiva, care nu este convenabil, care nu corespunde gusturilor sau preferințelor cuiva, care cauzează o neplăcere; dezagreabil; p. ext. jenant, supărător. – Ne- + plăcut.
NEPOFTÍT, -Ă, nepoftiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este chemat, invitat, poftit sau dorit. – Ne- + poftit.
NEPOLÁR, -Ă, nepolari, -e, adj. (Despre molecule sau grupări de atomi) Lipsit de moment electric permanent. – Ne- + polar.
NEPOLÍTIC, -Ă, nepolitici, -ce, adj. Care nu are caracter politic; din afara politicii. – Ne- + politic (după fr. non-politique).
NEPOLITICÓS, -OÁSĂ, nepoliticoși, -oase, adj. Care nu este politicos, lipsit de politețe. – Ne- + politicos.
NEPOLUÁNT, -Ă, nepoluanți, -te, adj. Care nu este poluant. [Pr.: -lu-ant] – Ne- + poluant (după fr. non-polluant).
NEPOLUÁT, -Ă, nepoluați, -te, adj. 1. (Despre aer, ape, mediu de viață) Care nu este poluat. 2. Fig. Care nu este corupt, viciat. [Pr.: -lu-at] – Ne- + poluat (după fr. non-pollué).
NEPOMENÍT, -Ă, nepomeniți, -te, adj. 1. Despre care nu se (mai) vorbește, nu-și (mai) amintește nimeni, uitat; p. ext. care datează de multă vreme, vechi, străvechi. 2. (Adesea adverbial) Nemaipomenit. – Ne- + pomenit.
NEPÓT, -OÁTĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.
NEPOTÍSM s. n. Faptul de a uza de autoritatea sau de influența personală în favoarea rudelor sau a prietenilor; promovare prin protecția rudelor și a prietenilor influenți. – Din fr. népotisme.
NEPOTRIVÍRE, nepotriviri, s. f. Lipsă de potrivire, de concordanță, de conformitate; dezacord, discrepanță. – Ne- + potrivire.
NEPOTRIVÍT, -Ă, nepotriviți, -te, adj. Care nu se potrivește, nu se justifică, nu se recomandă, nu este indicat (într-o anumită împrejurare); inoportun; deplasat. – Ne- + potrivit.
NEPOȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, nepoței, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui nepot. – Nepot + suf. -el, -ea, -ică.
NEPOVESTÍT, -Ă, nepovestiți, -te, adj. 1. Care nu a fost (încă) povestit. 2. (Pop.) Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; nespus. – Ne- + povestit.
NEPRECIZÁRE, neprecizări, s. f. Lipsă de precizare. – Ne- + precizare.
NEPRECUGETÁT, -Ă, neprecugetați, -te, adj. (Rar) Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit, care denotă nesocotință; nechibzuit. – Ne- + precugetat.
NEPRECUPEȚÍT, -Ă, neprecupețiți, -te, adj. Care este fără rezerve, fără condiții; necondiționat. – Ne- + precupețit.