Toate definitiile
BATERÍST, bateriști, s. m. Persoană care asigură acompaniamentul ritmic la instrumente de percuție. – Baterie + suf. -ist.
BATIÁLĂ adj. (În sintagma) Regiune (sau zonă) batială = regiune în mări și oceane cuprinsă între adâncimea de 200 și 2500 m. [Pr.: -li-a-] – Din fr. bathyale.
BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură subțire imprimată în culori. 2. Basma (subțire și) colorată. – Din fr. batik.
BATIMETRÍE s. f. Ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în mări, lacuri și râuri. – Din fr. bathymétrie.
BATIMÉTRU, batimetre, s. n. Aparat care măsoară adâncimea apelor din mări, lacuri, râuri etc. – Din fr. bathymètre.
BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Et. nec.
BATISCÁF, batiscafuri, s. n. Aparat de explorare a marilor adâncimi submarine care se poate deplasa prin mijloace proprii. – Din fr. bathyscaphe.
BATISFÉRĂ, batisfere, s. f. Cabină în formă de sferă în care cercetătorii pot coborî până la mari adâncimi submarine, păstrând legătura prin cablu cu nava-mamă. – Din fr. bathysphère.
BATÍST, batisturi, s. n. Țesătură din fire foarte subțiri de bumbac sau de in. – Din fr. batiste.
BATÍSTĂ, batiste, s. f. Bucată pătrată de pânză întrebuințată la șters nasul, fața, mâinile etc. – Din fr. batiste.
BATÍU, batiuri, s. n. Construcție de oțel sau de fontă pe care se montează mecanismele unui sistem tehnic stabil și prin intermediul căreia acesta se poate fixa pe o fundație, pe un teren etc. – Din fr. bâti.
BATJÓCORĂ s. f. v. batjocură.
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.
BATJOCORÍRE, batjocoriri, s. f. Faptul de a batjocori. – V. batjocori.
BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. Batjocori + suf. -tor.
BATJÓCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în ras, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [Var.: batjócoră s. f.] – Refăcut din batjocuri (pl. lui batjoc înv. „bătaie de joc” < bate + joc).
BATJOCURÍ vb. IV. v. batjocori.
BATÓC s. n. v. batog.
BATÓG, batoguri, s. n. Spinare de morun sau de nisetru, sărată și afumată; p. gener. carne de pește sărată și afumată. [Var.: batóc s. n.] – Din scr. batok, rus. batog.
BATOJÍT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Reg.) Fără putere; stors, istovit (de bătrânețe). Cf. rus. batojit.
BATOLÍT, batoliți, s. m. Rocă în formă de masiv înrădăcinat în adâncul scoarței Pământului. – Din fr. batholite.
BATÓN, batoane, s. n. Bucată (de vanilie, de ciocolată, de ceară etc.) lunguiață sau în formă de bastonaș. – Din fr. bâton.
BATOZÁR, batozari, s. m. (Rar) Muncitor care asigură funcționarea batozei. – Batoză + suf. -ar.
BATÓZĂ, batoze, s. f. Mașină agricolă care desface boabele din spice, din păstăi, din știuleți și le separă de celelalte părți ale plantei; mașină de treierat, treierătoare. – Din fr. batteuse.
BATRACIÁN, batracieni, s. m. (La pl.) Clasă de vertebrate care cuprinde animale amfibii; (și la sg.) animal care face parte din această clasă; amfibian.[Pr.: -ci-an] – Din fr. batracien.
BAU interj. Cuvânt cu care se sperie, de obicei în glumă, copiii. – Onomatopee.
BAUBÁU s. m. invar. Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici. [Var.: babáu s. m. invar., babáua s. f. invar.] – Din bau (repetat).
BAUXÍTĂ, bauxite, s. f. Oxid de aluminiu care se găsește în natură ca minereu de diferite culori. [Pr.: ba-u-] – Din fr. bauxite.
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană născută și crescută în Bavaria. 2. Adj., s. m. și f. (Locuitor) din Bavaria. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.
BAVÉTĂ, bavete, s. f. Bărbiță (1). [Var.: babétă s. f.] – Din fr. bavette.