Toate definitiile
MONOGENÍST, -Ă, monogeniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al monogenismului. – Din fr. monogéniste.
MORĂRÍ, morăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A practica meseria de morar, a fi morar. – Din morar.
MORĂRÍE s. f. (Rar) Morărit (1). – Morar + suf. -ie.
MORĂRÍT s. n. 1. Meseria morarului; morărie. 2. Operație de măcinare a cerealelor (sau a altor materiale). ♦ Ramură industrială care se ocupă cu prelucrarea prin zdrobire și mărunțire a boabelor de cereale, producând făină, crupe, griș, orez decorticat etc. 3. Impozit care se plătea odinioară în țările românești pe mori. – V. morări.
MONOGENOPATÍE, monogenopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiuni condiționate de o singură mutație genetică. – Probabil din fr.
MORB, morburi, s. n. (Livr.) Boală. ♦ Morbul lui Pott = tuberculoză osoasă localizată la coloana vertebrală. – Din lat. morbus.
MORBÍD, -Ă, morbizi, -de, adj. Care indică o stare bolnăvicioasă sau rezultă dintr-o astfel de stare; nesănătos (din punct de vedere fizic sau moral). – Din lat. morbidus, fr. morbide.
MONOGÉRMĂ, monogerme, adj. (Bot.; despre semințe) Cu un singur germen. – Din germ. monogerm.
MONOGRAFIÁ, monografiez, vb. I. Tranz. A trata monografic. [Pr.: -fi-a] – Din monografie.
MONOGRÁFIC, -Ă, monografici, -ce, adj. Care ține de monografie, privitor la monografie, propriu monografiei. – Din fr. monographique.
MONOGRAFÍE, monografii, s. f. Studiu științific amplu asupra unui subiect anumit, tratat detaliat și multilateral. – Din fr. monographie.
MONOGRAFÍST, -Ă, monografiști, -ste, s. m. și f. Specialist în realizarea unei monografii; monograf. – Monografie + suf. -ist.
MONOGRÁM s. n. v. monogramă.
MONOGRANULÁR, -Ă, monogranulari, -e, adj. Compus din granule de aceeași mărime. – Mono- + granular.
MONOHIBRÍD, -Ă, monohibrizi, -de, adj., s. m. (Biol.) (Organism) provenit din monohibridare. – Din fr. monohybride.
MONOHIBRIDÁ, monohibridez, vb. I. Tranz. (Biol.) A încrucișa indivizi care diferă printr-un singur caracter. – Din fr. monohybrider.
MONOPODÍE, monopodii, s. f. 1. (Lit.) Structură metrică alcătuită dintr-un singur picior. 2. (Med.) Malformație congenitală caracterizată prin existența unui singur picior. – Din fr. monopodie.
MONOPÓDIU, monopodii, s. n. Mod de ramificație a tulpinii în care axul principal crește continuu. – Din fr. monopode.
MONOPÓL, monopoluri, s. n. 1. Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominație într-un domeniu, într-una sau mai multe ramuri economice. ♦ (Pop.) Rachiu fabricat de o întreprindere care deține un monopol (1). 2. Privilegiu exclusiv, de drept și de fapt, pe care îl posedă un individ, o întreprindere sau un organism public de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii. ♦ Întreprindere mare sau uniune de întreprinderi care concentrează în mâna lor producția și desfacerea unor produse importante, cu scopul stabilirii unor prețuri mari și al obținerii unor profituri ridicate. 3. Fig. Drept exclusiv pe care și-l arogă cineva. – Din germ. Monopol, fr. monopole.
MONOPOLÍSM s. n. Tendință de a organiza economia unei țări pe bază de monopol; sistem de asociere a marilor întreprinderi pentru a forma monopoluri (2). – Monopol + suf. -ism.
MONOPOLÍST, -Ă, monopoliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Organizat pe bază de monopol, privitor la monopol. 2. S. m. și f. Persoană care deține un monopol, participant la conducerea unui monopol. – Din fr. monopoliste.
MONOHIBRIDÁRE, monohibridări, s. f. Acțiunea de a monohibrida. – V. monohibrida.
MONOPOLIZÁ, monopolizez, vb. I. Tranz. 1. A exercita un monopol, a pune stăpânire, cu drept de monopol, pe o ramură de producție; a supune unui monopol. 2. Fig. A acapara, a-și aroga drepturi exclusive asupra cuiva sau a ceva; a reține întreaga atenție sau interesul cuiva. – Din fr. monopoliser.
MONOHIBRIDÁT, -Ă, monohibridați, -te, adj. (Despre specii, indivizi) Care a fost încrucișat cu indivizi care diferă printr-un singur caracter. – V. monohibrida.
MONOHIBRIDÍSM s. n. (Biol.) Încrucișare între indivizi care diferă printr-un singur caracter; monohibridare. – Din fr. monohybridisme.
MONOPOLIZÁT, -Ă, monopolizați, -te, adj.Care ține de regimul monopolurilor, care aparține monopolurilor sau este supus unui monopol. – V. monopoliza.
MONOPOLIZATÓR, -OÁRE, monopolizatori, -oare, adj. Care monopolizează. – Monopoliza + suf. -tor. Cf. it. monopolizzatore.
MONOPRODÚCȚIE, monoproducții, s. f. Specializare îngustă a unei economii naționale care se limitează la o singură ramură economică. – Mono- + producție.
MONOHIDRÁT, monohidrați, s. m. (Chim.) Hidrat al unei substanțe solide care conține o singură moleculă de apă. – Din fr. monohydrate.
MONOPTÉR, -Ă, monopteri, -e, adj. (Mai ales despre edificiile circulare) Cu un singur rând de coloane pe care se sprijină acoperișul. – Din fr. monoptère.