Toate definitiile
W s. m. invar. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve].
WAGNERIÁN, -Ă, wagneriéni, -e, adj. Referitor la muzica lui Wagner; care aparține lui Wagner. [Pr.: -ri-an] – Din fr. wagnérien.
WAGON-LIT s. n. Vagon de dormit. [Pr.: vagón-li] – Cuv. fr.
WALHÁLLA s. f. (În mitologia germanică și scandinavă) Locașul zeilor și al eroilor. – Din germ. Walhalla.
WALKIE-TALKIE s. n. (Tehn.) Aparat portabil de emisie-recepție la mică distanță; talkie-walkie. [Pr.: uóki-tóki] – Cuv. engl.
WALKÍRIE, walkírii, s. f. (În mitologia scandinavă) Zeiță care hotăra soarta războaielor și a celor care trebuia să moară în ele. – Din fr. Walkyrie.
WALKMAN s. n. Minicasetofon la care audiția se realizează cu ajutorul căștilor. [Pr.: uókmen] – Cuv. engl.
WARÁNT, waránte, s. n. Act eliberat celui ce înmagazinează o marfă în docuri sau în antrepozite și care poate fi negociat ca o poliță sau poate servi titularului ca garanție pentru obținerea unui împrumut. [Pr.: varánt] – Din fr., engl. warrant.
WARCÓPS s. n. (Text.) Țeavă pe care se deapănă firul. – Din fr., engl. warcops, germ. Warcops.
WATERBALÁST, waterbalásturi, s. n. Tanc de apă situat în fundul dublu al unei nave, conținând lestul lichid al acesteia. [Pr.: uóter-] – Cuv. engl.
WATERPÓLO s. n. (Sport) Polo pe apă. [Pr.: uóter-] – Cuv. engl.
WATT, wați, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a puterii egală cu puterea care corespunde schimbului de energie sau lucrului mecanic de un joule într-o secundă. – Din fr., engl. watt.
WATTMÉTRU, wattmétre, s. n. Instrument electric de măsură folosit pentru măsurarea (în wați a) puterii electromagnetice dintr-un circuit electric. – Din fr. wattmètre.
WATTÓRĂ, wattóre, s. f. Unitate de măsură pentru energia electrică egală cu 3600 de jouli. – Watt + oră (după fr. watt-heure).
WATTORMÉTRU, wattormétre, s. n. Contor pentru măsurarea în wattore a energiei electromagnetice care trece printr-un circuit. – Din fr. watt-heuremètre.
WATTSECÚNDĂ, wattsecúnde, s. f. (Fiz.) Joule. – Din fr. wattseconde.
WÉBER, wéberi, s. m. Unitate de măsură, în sistemul internațional, pentru fluxul magnetic. – Din fr. weber.
WEBERMÉTRU, webermétre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea variației fluxului magnetic. – Din germ. Webermeter.
WEEK-END, week-end-uri, s. n. Timpul liber de la sfârșitul săptămânii. [Pr.: uíchend] – Cuv. engl.
WEHRMACHT subst. Denumire oficială dată în Germania nazistă forțelor armate. [Pr.: vérmaht] – Cuv. germ.
WÉSTERN, wésternuri, s. n. Gen de film de aventuri (creat în America), a cărui acțiune se petrece de obicei în timpul colonizării vestului Statelor Unite ale Americii. [Pr.: uéstern] – Din engl. western.
WHIG s. m. Nume dat adversarilor ducelui de York, organizați într-un partid care, după dezmembrarea partidului, la începutul sec. XIX, au intrat în partidul liberal englez. [Pr.: uig] – Cuv. engl.
WHISKY, whiskyuri, s. n. Băutură cu un mare procent de alcool obținută prin distilarea cerealelor în condiții speciale. [Pr.: uíschi] – Cuv. engl.
WHITE-SPIRIT s. n. Produs obținut la distilarea petrolului brut, întrebuințat ca solvent în vopsitorie și în industria lacurilor. [Pr.: uáit-spirit] – Cuv. engl.
WÍDIA s. f. Metal dur obținut din carburi metalice (de wolfram și titan), folosit la acoperirea pieselor supuse uzurii, mai ales a tăișurilor sculelor de așchiere a metalelor. – Din fr. widia.
WILLEMÍT s. n. Silicat natural de zinc, cristalizat, de obicei incolor, sticlos, din care se extrage zincul. [Pr.: vilemít] – Din fr. willémite.
WILLY-WILLY s. m. (Met.) Ciclon tropical care se manifestă în nordul Australiei. [Pr.: uíli-uíli] – Cuv. engl.
WÓLFRAM s. n. Element chimic, metal dur, cenușiu deschis (în stare compactă) sau cenușiu închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. – Din germ. Wolfram, fr. wolfram.
WOLFRAMÁT, wolframáți, s. m. (Chim.) Sare a acidului wolframic. – Din germ. Wolframat.
WOLFRÁMIC, -Ă, wolfrámici, -ce, adj. De wolfram, al wolframului. ◊ Acid wolframic = acid derivat din wolfram, existent sub formă de pulbere galbenă insolubilă în apă, preparat din soluții de wolframați cu acizi. – Wolfram + suf. -ic.