P s.m. invar. A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială surdă (2)). [Pr.: pe].
PA interj. Termen de salut folosit mai ales la despărţire de către copii şi în vorbirea cu copii sau, familiar, între adulţi; la revedere! – Cf. germ. pa, magh. pá.
PA interj. fam. (se foloseşte ca formulă de salut la despărţire, mai ales, cu copiii) Cu bine; la revedere. /<germ. pa, ung. pá
PAC1 interj. 1. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură, de căderea unui obiect, de detunătura unei arme etc. 2. Cuvânt care sugerează rapiditatea, caracterul brusc şi neaşteptat al unei mişcări, al unei acţiuni etc. – Onomatopee.
PAC2, pacuri, s.n. (Reg.) Pachet (de tutun); legătură; ghem1 – Din germ. Pack.
PAC interj. (se foloseşte pentru a reda zgomotul produs de o împuşcătură, de o lovitură etc.). /Onomat.
PÁCE s.f. 1. Stare de bună înţelegere între popoare, situaţie în care nu există conflicte armate sau război între state, popoare, populaţii. 2. Acord al părţilor beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat. 3. (Într-o comunitate socială) Lipsă de tulburări, de conflicte, de vrajbă; armonie1, împăciuire, înţelegere. ♢ Loc. vb. A face pace cu cineva = a se împăca cu cineva. ♢ Expr. A strica pacea cu cineva = a ajunge la conflict, a se certa cu cineva. O mie de ani pace, formulă familiară de salut. 4. Linişte sufletească, stare de calm sufletesc; tihnă, repaus, odihnă; lipsă de zgomot şi de mişcare; calm, linişte, tăcere. ♢ Loc. adv. În (bună) pace = în linişte, fără să fie tulburat, stingherit, supărat. ♢ Expr. A da (cuiva) bună pace sau a lăsa (pe cineva) în pace = a nu deranja, a nu supăra, a nu tulbura pe cineva. Dă-i pace = nu te deranja, nu-ţi bate capul; lasă-l în plata Domnului. (Reg.) A nu avea pace (de cineva) = a fi deranjat, a fi tulburat (de cineva). Mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) în pace = (ca formulă de urare la despărţire) mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) cu bine, cu sănătate. A nu (mai) avea pace = a fi (în permanenţă) neliniştit, îngrijorat. Fii pe pace! = nu avea nici o grijă, linişteşte-te! ♦ (În concepţiile religioase) Linişte veşnică a omului după moarte, odihnă de veci. ♦ (Adverbial; pop. şi fam.) Nimic, nici vorbă, nici gând; s-a terminat, s-a sfârşit, gata. – Lat. pax, pacis.
PÁCE f. 1) Situaţie de înţelegere în care nu există război. 2) Tratat între părţile beligerante care prevede încetarea unui conflict armat. 3) Atmosferă în care domneşte liniştea, armonia şi buna înţelegere între oameni; raport calm între oameni. 4) Lipsă de gălăgie, de zgomot; linişte. ♢ A da ~ cuiva (sau a lăsa în ~ pe cineva) a nu tulbura liniştea cuiva; a nu deranja, a nu supăra pe cineva. Dă-i ~! lasă-l în voia lui; dă-l încolo. 5) Stare de linişte sufletească; lipsă de griji; tihnă; odihnă; astâmpăr. ♢ Fii pe ~! să n-ai nici o grijă; fii liniştit. Mergi (sau rămâi) în ~ mergi (sau rămâi) cu bine, cu sănătate. Nu-i şi ~! a) nu-i nicăieri; a dispărut; b) nici gând să vină. [G.-D. păcii] /<lat. pax, pacis
PACEÁ, pacele, s.f. 1. (Înv.) Partea de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană; p. ext. blană prelucrată, de calitatea a doua, de pe picioarele unor astfel de animale. 2. (Reg.) Mâncare asemănătoare cu piftia, preparată din picioare de viţel sau de miel, mai rar de pasăre etc., cu adaos de ouă, de oţet sau de usturoi. – Din tc. paça.
PACEAÚRĂ, paceaure, s.f. 1. Cârpă (de şters praful, de spălat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei uşuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc. [Acc. şi: paceáură. – Pr.: -cea-u-. – Var.: paceavúră s.f.] – Din tc. paçavra, ngr. patsavúra.
PACEAÚR//Ă ~e f. 1) Bucată de pânză (veche) folosită în anumite scopuri (pentru ştersul prafului, pentru spălatul vaselor etc.); cârpă; petică. 2) depr. Femeie desfrânată; târfă; târâtură; prostituată. [Sil.-cea-u-] /<turc. paçavra, ngr. patsavúra
PACEAVÚRĂ s.f. v. paceaură.
PACFÓN s.n. v. pacfong.
PACFÓNG s.n. Aliaj de cupru, de nichel şi de zinc, care imită argintul. [Var.: pacfón s.n.] – Din germ. Pakfong, fr. pacfung.
PACHEBÓT, pacheboturi, s.n. Navă (mare) care transportă (mai ales) călători. – Din fr. paquebot.
PACHEBÓT ~uri n. Navă maritimă pentru transportul poştei şi al pasagerilor. /<fr. paquebot
PACHÉR, pachere, s.n. Dispozitiv pentru închiderea etanşă a spaţiilor inelare dintre pereţii găurii de sondă şi diferitele elemente tubulare introduse în aceasta. – Din germ. Packer, rus. paker, fr. packer.
PACHÉŞCĂ, pacheşti, s.f. (Reg.; mai ales la pl.) Bretea (pentru susţinut pantalonii bărbăteşti). – Din rus. podteajki.
PACHÉT, pachete, s.n. 1. Obiect sau grup de obiecte strânse la un loc sau înfăşurate într-o învelitoare de protecţie (şi legate) pentru a se putea păstra sau transporta mai uşor; legătură. ♢ Expr. (Adverbial) A trimite pe cineva pachet = a trimite, a expedia pe cineva rapid şi fără voia lui undeva. 2. Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alăturate şi legate între ele pentru a forma o singură piesă folosită într-un sistem tehnic. – Din fr. paquet, germ. Paket.
PACHÉT ~e n. 1) Obiect constând din ceva învelit sau legat în aşa fel încât să fie comod de transportat sau de păstrat. ♢ ~ individual pachet constând din tifon şi vată sterilă pentru pansarea rănilor până la acordarea ajutorului medical. 2) Ambalaj (de carton, de hârtie etc.) în care este învelit ceva. 3) Ansamblu de piese identice, legate între ele, folosit într-un sistem tehnic. /<fr. paquet, germ. Paket
PACHEŢÉL, pacheţele, s.n. Diminutiv al lui pachet. – Pachet + suf. -el.
PACHIDÉRM s.n. v. pahiderm.
PACHIDERMÍE s.f. v. pahidermie.
PACIÉNT, -Ă, pacienţi, -te, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană bolnavă care se găseşte în tratamentul unui medic, considerat În raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patent, it. paciente.
PACIÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) livr. Care este plin de răbdare; răbdător. [Sil. -ci-ent] /<lat. patiens, ~ntis, fr. patient
PACIÉN//T2 ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. 1) Persoană supusă unui tratament medical din partea medicului. 2) Persoană supusă unui supliciu; martir. /<lat. patiens, ~ntis, fr. patient
PACIÉNŢĂ, pacienţe, s.f. (Livr.) Răbdare, calm; îngăduinţă. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. patientia, fr. patience, it. pacienza.
PACIÉNŢĂ f. livr. Caracter pacient; răbdare. [Sil. ci-en-] /<lat. patientia, fr. patience
PACÍFIC, -Ă, pacifici, -ce, adj. 1. (Înv.) Iubitor de pace, de bună înţelegere, de linişte, paşnic; care tinde spre un acord, spre împăcare. 2. (Ieşit din uz; în sintagma) Locomotivă pacific (şi substantivat, n.) = locomotivă cu viteză mare, folosită la tracţiunea vagoanelor de călători. – Din lat. pacificus, fr. pacifique, it. pacifico.
PACÍFI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care tinde spre pace; iubitor de pace. 2) Care este calm; lipsit de agresivitate; paşnic. /<lat. pacificus, fr. pacifique
