K s.m. invar. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii şi în neologisme cu caracter internaţional; sunete notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală (2) surdă (2), cu valoarea grupului de litere ch înainte de e şi i; b) consoană oclusivă velară surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca].

KABÍLI s.m. pl. Populaţie din regiunile muntoase ale Algeriei. [Sil. -bili] – Din fr. Kabyles.

KABÚKI s.n. Gen de teatru tradiţional japonez în care dialogurile alternează cu părţi psalmodiate sau cântate şi balet. ♢ (Adjectival) Teatru kabuki . – Din engl., fr. kabuki.

KAINÍT s.n. Sare naturală dublă, compusă din sulfat de magneziu şi clorură hidratată de potasiu, folosită la fabricarea îngrăşămintelor artificiale pentru soluri. [Pr.: ka-i-] – Din fr. kaïnite.

KAINÍT n. Sare compusă din sulfat de magneziu şi clorură hidratată de potasiu, folosită la fabricarea îngrăşămintelor minerale. /< fr. kaïnite

KÁITEN n. Torpilă condusă până la ţintă de un pilot, care devine prima ei victimă. /< fr. kaiten

KÁIZER¹, kaizeri, s.m. Denumire dată împăraţilor „Sfântului imperiu roman de naţiune germană“ şi apoi împăraţilor Germaniei; persoană care purta acest titlu. [Scris şi: kaiser. – Pr.: kai-zăr] – Din germ. Kaiser.

KÁIZER² s.n. Piept de porc fiert şi afumat. [Pr.: kai-zăr] – Din germ. Kaiser[fleisch].

KÁIZER² n. Piept de porc afumat şi fiert. /< germ. Kaiser [fleisch]

KÁIZER¹ [pr.:káizăr] ĩ m. ist. 1) Împărat german. 2) Persoană care purta acest titlu. /< germ. Kaiser

KAKEMÓNO s.n. Pictură japoneză executată în culori de apă sau în tuş de China, pe rulouri lungi de formă dreptunghiulară, de mătase, de pai de orez sau de hârtie, care se atârnă în lung pe pereţi. – Din fr. kakémono.

KAKEMÓNO n. (în Japonia) Pictură executată în tuş sau în culori de apă, pe rulouri de mătase, de pai de orez sau de hârtie, care se atârnă în lung pe pereţi. /< fr. kakémono

KAKÍ adj. invar. De culoare galbenă-cafenie cu nuanţe verzui. [Var.: kakiu, -ie adj.] – Din fr. kaki.

KAKÍ adj. invar. Care este de culoare cafenie cu nuanţe galben-verzui. /< fr. kaki

KAKÍU, -IE adj. v. kaki.

KÁLA-AZÁR subst. Boală gravă, endemică în regiunile tropicale, provocată de un parazit care se localizează şi se multiplică în celulele endoteliale din splină şi din ficat. [Pr.: -la-a-] – Din fr. kala-azar.

KALIPATRÓN, kalipatroane, s.n. Cutie de tablă umplută cu hidroxid de potasiu şi încorporată în masca de protecţie, care serveşte la regenerarea aerului (prin reţinerea bioxidului de carbon şi a apei) şi care este folosită în mine. [Sil. -tron] – Din germ. Kalipatron.

KALIPATRÓN n. Cutie de tablă umplută cu hidroxid de potasiu, care, încorporată în masca de protecţie, serveşte la regenerarea aerului din mine. /< germ. Kalipatron

KÁLIU s.n. (Chim.) Potasiu. – Din germ. Kalium.

KÁLIU n. Metal alcalin moale, de culoare albă-argintie, foarte reactiv, care în natură se găseşte sub formă de săruri şi se întrebuinţează ca îngrăşământ agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil. -liuî /< germ. Kalium

KALMẤC, -Ă s.m. şi f. v. calmuc.

KAMÁLA s.f. Pulbere de culoare roşie-portocalie obţinută din perii recoltaţi de pe fructele unui arbore din India, folosită ca vermifug şi colorant. – Din fr. kamala.

KAMÁLA s.m. (în India) 1. Pulbere obţinută din fructele acestui arbore folosită ca vermifug şi colorant. 2. Arbore ale cărui fructe furnizează o pulbere de culoare roşie-portocalie. (cf. fr. kamala)

KAMÁLA m. (în India) 1) Arbore ale cărui fructe furnizează o pulbere de culoare roşie-portocalie. 2) Pulbere obţinută din fructele acestui arbore folosită ca vermifug şi colorant. /< fr. kamala

KAMIKÁZE s.m. invar., s.n. 1. S.m. invar. Luptător (japonez) care se sacrifică într-o acţiune de atac. 2. S.n. Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (1), care cădea asupra ţintei, folosit de japonezi în al II-lea război mondial. – Din fr. kamikaze.

KAMIKÁZE² n. (la japonezi în al doilea război mondial) Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un voluntar, care cădea asupra ţintei. /< fr. kamikaze

KAMIKÁZE¹ m. (la japonezi) Luptător care se sacrifică într-o acţiune de atac. /< fr. kamikaze

KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) din Kampuchia; cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n.pr.) + suf. -an.

KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s.m. 1. Adj. Care aparţine filozofiei lui Kant, privitor la această filozofie. 2. S.m. Adept al filozofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien.

KANTI//ÁN² ~éni m. Adept al kantianismului. /< fr. kantien