J s.m. invar. A treisprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă prepalatală sonoră (4)). [Pr.: je].
JAB, jaburi, s.n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmăreşte agasarea şi dezorientarea adversarului. [Pr.: geb]. – Din engl. jab.
JAB ~uri n. Lovitură repetată plasată în regiunea nasului, aplicată la box. /<engl. jab
JÁBĂ f. Boală a oilor care provoacă somnolenţa şi învineţeşte carnea. /Orig. nec.
JÁBI//E ~i f. Muşchi care cresc prin păşunile alpine şi prin păduri. /<sl. žall
JABIRÚ, jabiruri, s.n. Pasăre din regiunile calde, asemănătoare cu barza. – Din fr. jabiru.
JABÓU, jabouri, s.n. Accesoriu de îmbrăcăminte (astăzi femeiască), care constă dintr-unul sau mai multe volane de dantelă, de mătase etc. fixate la baza gîtului unei bluze, al unei rochii etc. şi care se etalează pe piept ca o cravată. – Din fr. jabot.
JABÓU ~ri n. Acesoriu de îmbrăcăminte (mai ales femeiască) constând dintr-un volan de dantelă, muselină etc. care este fixat la baza gulerului unei bluze, cămăşi, rochii etc. şi atârnă în jos ca o cravată. /<fr. jabot
JÁBRĂ, jabre, s.f. v. javră.
JAC1, jacuri, s.n. 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fişe, stabilirea unei legături între două linii. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane şi casetofoane. [Scris şi: jack. – Pr. şi: geac] – Din fr., engl. jack.
JAC2, jacuri, s.n. v. jaf.
JAC ŭri n. 1) (la telefonia manuală) Piesă care, prin introducerea unei fişe, stabileşte legătura între două linii. 2) Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane, casetofoane etc. /<engl. jack
JACÁRD, jacarde, s.n. Dispozitiv special, montat la războaiele de ţesut, care serveşte la obţinerea unor ţesături cu anumite desene complicate. ♢ Ţesătură obţinută cu ajutorul acestui dispozitiv. – Din fr. jacquard.
JACÁRD ~e n. Mecanism la războiul de ţesut care formează rostul la ţesăturile cu desene complicate. /<fr. jacquard
JACÁŞ, jacaşi, s.m. (Reg.) Om jefuitor, hrăpăreţ. [Var.: jăcaş s.m.] – Jac2 + suf. -aş.
JÁCĂ, jăci, s.f. (Reg.) Sac, traistă, săculeţ de pânză rară, în care se pune (la scurs) caşul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.
JACHÉTĂ, jachete, s.f. Haină (tricotată) femeiască încheiată în faţă, care acoperă partea de sus a corpului şi care se poartă peste bluză sau peste rochie. ♢ Haină bărbătească de ceremonii, croită pe talie, lungă până aproape de genunchi. – Din fr. jaquette.
JACHÉT//Ă ~e f. Haină (femeiască) scurtă, cu mâneci, încheiată în faţă, care este purtată peste rochie, bluză, cămaşă etc. şi acoperă partea superioară a corpului. /<fr. jaquette
JACHETÚŢĂ, jachetuţe, s.f. (Rar) Jacheţică. – Jachetă + suf. -uţă.
JACHEŢÍCĂ, jacheţele, s.f. Diminutiv al lui jachetă; jachetuţă. – Jachetă + suf. -ică.
JACK, jackuri, s.n. V. geac.
JACQUERÍE s.f. Răscoală ţărănească antifeudală care a avut loc în provinciile din nordul şi nord-vestul Franţei la jumătatea sec. XIV. [Pr.: jacherie] – Cuv. fr.
JAD, jaduri, s.n. Piatră semipreţioasă compusă din silicat natural de aluminiu, calciu şi magneziu, de culoare albă-verzuie până la verde închis, cu luciu sticlos, folosită la confecţionarea unor obiecte de artă. ♢ Obiect de artă făcut din această piatră. – Din fr. jade.
JAD ~uri n. 1) Piatră semipreţioasă, foarte dură, de culoare variind de la alb-verzui până la verde întunecat, folosită la confecţionarea unor obiecte decorative. 2) Obiect decorativ confecţionat dintr-o asemenea piatră. /<fr. jade
JADEÍT, jadeite, s.n. Varietate de jad compusă din silicat natural de sodiu şi aluminiu compact, verzui sau albicios, utilizată în arta decorativă. – Din fr. jadéite.
JADEÍT ~e n. Varietate de jad, de culoare verzuie sau albicioasă. /<fr. jadéite
JAF, jafuri, s.n. 1. Furt săvârşit prin violenţă; jefuire, jecmăneală. ♢ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♢ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ♢ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare faţă de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s.n.] – Din pol. žak.
JAF ~uri n. 1) Furt (mare), săvârşit cu violenţă; prăda; despuiere. 2) Obiect sustras printr-un asemenea act de violenţă. 3) fam. Cheltuieli mari (pentru ceva), care depăşesc cu mult preţul sau cheltuielile reale. /<pol. žak
JAGUÁR, jaguari, s.m. Animal carnivor feroce din familia felidelor, cu blana galbenă roşcată şi cu pete negre circulare, care trăieşte în America Centrală şi în America de Sud (Felis onca). [Pr.: -gu-ar] – Din fr. jaguar.
JAGUÁR ~i m. Mamifer carnivor, de talie mare, cu blană galbenă-roşcată cu pete negre, care trăieşte în America de Sud. [Sil. -guar] /<fr. jaguar
