Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

ZĂRGÁN, zărgani, s. m. Specie de pește marin cu corpul alungit și cilindric, acoperit cu solzi mici, cu fălcile prelungite și cu oasele colorate în verde (Belone belone euxini). – Et. nec.

ZĂRGHEÁLĂ, zărgheli, s. f. (Reg.) Nebunie, țicneală, sminteală. – Zărghi + suf. -eală.

ZĂRGHÉNIE, zărghenii, s. f. (Reg.) Zărgheală. – Zărghi + suf. -enie.

ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Et. nec.

ZĂRGHÍT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Reg.) Smintit, țicnit, zăpăcit. – V. zărghi.

ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din zare.

ZĂRPĂLÁTIC, -Ă, zărpălatici, -ce, adj. (Reg.) Ușuratic, flușturatic. – Et. nec.

ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.




ZĂRZĂRÁȘ, zărzărași, s. m. (Pop.) Zărzărel. – Zarzăr + suf. -aș.

ZĂRZĂRÉL, zărzărei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zarzăr; zărzăraș. – Zarzăr + suf. -el.

ZĂRZĂRÍCĂ, zărzărele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zarzără.Zarzără + suf. -ică.

ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

ZĂTICNEÁLĂ, zăticneli, s. f. (Pop.) Zăticnire, împiedicare, stânjenire. – Zăticni + suf. -eală.

ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

ZĂTICNÍRE, zăticniri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei. – V. zăticni.

ZĂTIGNÍ vb. IV. v. zăticni.

ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. – Din bg. zatok.

ZĂTÓN, zătoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu cu apă domoală și adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. Îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.

ZĂTONÁR, zătonari, s. m. (Reg.) Pescar specializat în pescuitul la zătoane. – Zăton + suf. -ar.

ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

ZĂU interj. 1. (Întărește o afirmație sau o negație, uneori însoțit de „așa”) Pe legea mea, jur că... ◊ Expr. (Pop.) A zice zău = a jura. Ba (nu) zău = dimpotrivă, te asigur că vorbesc serios. 2. Într-adevăr, desigur, fără îndoială, bineînțeles. ◊ Expr. Nu știu, zău! = mă îndoiesc, mă întreb dacă... 3. Te rog! [Var.: zeu interj.] – Lat. deus.

ZĂUITÁ, zăúit, vb. I. Tranz. (Reg.) A uita. – Ză- + uita.

ZĂVĂCÚSTĂ, zăvăcuste, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene dispuse în spice (Astragalus dasyanthus). – Et. nec.

ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță. – Din sl. zavĕsa.

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zavélcă, zevélcă, zivélcă, zovélcă, zuvélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

ZĂVELCÚȚĂ, zăvelcuțe, s. f. Diminutiv al lui zăvelcă.Zăvelcă + suf. -uță.

ZĂVÓD1, zăvoduri, s. n. (Reg.) Așezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalațiilor și a uneltelor acestei așezări. – Din rus. zavod.

ZĂVÓD2, zăvozi, s. m. Câine mare (ciobănesc); dulău. – Et. nec.

ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Din sl. zavoj.

 <<   <    4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14    >   >> 
pagina 9 din 32

 
Programare si administrare site Web Activ  |  Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii