Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

ZĂBLẮU2, zăblăi, s. m. (Reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Câine mare (ciobănesc); zăvod2. – Din magh. zabáló.

ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Ref. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

ZĂBOVÍRE, zăboviri, s. f. (Pop.) Faptul de a zăbovi.V. zăbovi.

ZĂBOVÍT, -Ă, zăboviți, -te, adj. (Înv.) Întârziat; amânat. – V. zăbovi.

ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor.

ZĂBRÁNIC, zăbranice, s. n. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lână (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură ♦ Spec. Văl de doliu; pânză care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii când mortul este depus acolo. – Din bg. zabradnik.

ZĂBREÁ, zăbrele, s. f. 1. Gratie. 2. Fiecare dintre barele de fier sau de lemn ale unui gard sau ale unui grilaj. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o rețea de bare îmbinate la capete. [Var.: zebreá s. f.] – Din sl. zabralo.

ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli.




ZĂBÚN, zăbune, s. n. 1. Haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s. n.] – Din bg. zabun.

ZĂBUNÁR, zăbunari, s. m. Persoană care face sau vinde zăbune. Zăbun + suf. -ar.

ZĂBUNÁȘ, zăbunașe, s. n. Diminutiv al lui zăbun; zăbunel. [Var.: zobonáș s. n.] – Zăbun + suf. -aș.

ZĂBUNÉL, zăbunele, s. n. Zăbunaș. – Zăbun + suf. -el.

ZĂCÁRE, zăcări, s. f. (Reg.) Boală grea și îndelungată, zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.

ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Reg.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș.

ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s. n. Acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate. – Din zăcea (după fr. gisement).

ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

ZĂCĂȘEÁLĂ, zăcașeli, s. f. (Reg.) 1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare, zăcășie. 2. Lâncezeală, boală; inerție, nepăsare. – Zăcaș + suf. -eală.

ZĂCĂȘÍE s. f. (Reg.) Zăcășeală (1). – Zăcaș + suf. -ie.

ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. S. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

ZĂCĂTÚRĂ, zăcături, s. f. (Reg.) Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4), staniște. 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (II 1). – Zăcea + suf. -ătură.

ZĂCEÁ, zac, vb. II. Intranz. 1. A sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ etc. din lipsă de ocupație, din cauza oboselii etc. ♦ A fi doborât. Copacii zac la pământ. 2. A sta culcat în pat din cauza unei boli grele; a boli. 3. A fi mort, culcat, îngropat (în mormânt). 4. (despre sentimente, calități, defecte etc.) A sta ascuns, a fi în stare latentă. 5. A sta, a fi, a se afla (într-o stare oarecare) de multă vreme, a fi lăsat în părăsire. Plicurile nedesfăcute zăceau teanc.Expr. A zăcea la închisoare (sau în temniță etc.)= a fi întemnițat. ♦ A fi așezat, situat undeva, a se afla. – Lat. jacere.

ZĂCÉRE, zăceri, s. f. Faptul de a zăcea; zăcut1. ◊ Expr. A cădea la zăcere = a cădea la pat, a se îmbolnăvi greu. – V. zăcea.

ZĂCÚT1 s. n. Zăcere. – V. zăcea.

ZĂCÚT2, -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat.V. zăcea.

ZĂDÁR s. n. v. zadar.

ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

ZĂDĂRẤRE, zădărâri, s. f. Acțiunea de a zădărî și rezultatul ei. [Var.: zădăríre s. f.] – V. zădărî.

ZĂDĂRẤT, -Ă, zădărâți, -te, adj. (Despre oameni și animale) Întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

ZĂDĂRÍ vb. IV. v. zădărî.

 <<   <    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10    >   >> 
pagina 5 din 32

 
Programare si administrare site Web Activ  |  Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii