Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

VÁNĂ, vane, s. f. 1. Vas mare (de tablă, de lemn, de faianță etc.) pentru îmbăiat sau (rar) pentru spălat rufe; cadă. 2. Dispozitiv montat pe traseul ori la capătul unei conducte, care servește la deschiderea, la întreruperea sau la reglarea circulației unui fluid. – Din germ. Wanne.

VANDÁBIL, -Ă, vandabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care poate fi vândut. – Din fr. vendable.

VANDABILITÁTE s. f. Însușirea de a se vinde (ușor). – Vandabil + suf. -itate. Cf. engl. vandability.

VANDÁL, vandali, s. m. 1. Persoană care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au coborât în sec. V de pe țărmul Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat și de unde au pătruns în Roma, jefuind crunt și distrugând numeroase valori culturale și artistice ale antichității. 2. Fig. Om necivilizat, barbar, care distruge valori culturale și artistice. – Din fr. vandale.

VANDÁLIC, -Ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal. 2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. – Din fr. vandalique.

VANDALÍSM s. n. Distrugere sălbatică a valorilor culturale, artistice etc. ale unui popor; p. gener. distrugere sălbatică și nejustificată. – Din fr. vandalisme.

VANDRÚG, vandrugi, s. m. Lemn rotund, lung de 3-4 m și despicat în două, folosit la susținerea pereților unei mine. – Din germ. Wanddruck. Cf. drug.

VANG, vanguri, s. n. (Constr.) Grindă așezată de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor. – Din germ. Wange.

VANGHÉLIE s. f. v. evanghelie.




VANGHELÍST s. m. v. evanghelist.

VANILÁT, -Ă, vanilați, -te, adj. Aromat, parfumat cu vanilie. – Din fr. vanille.

VANÍLIE, vanilii, s. f. 1. Plantă exotică erbacee agățătoare din familia orhideelor, cu frunze cărnoase și fructe aromatice, în formă de păstaie, folosite drept condiment (Vanilla planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare și folosit drept condiment plăcut aromat, datorită conținutului de vanilină. 2. Plantă cu tulpina ramificată și flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie sălbatică = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze eliptice, păroase și cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanilli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille.

VANILÍNĂ s. f. Substanță organică foarte aromată care se extrage din fructul de vanilie (1) sau care se obține pe cale sintetică, folosită în alimentație și în parfumerie. – Din fr. vaniline.

VANISÁRE, vanisări, s. f. (Text.) Procedeu de tricotare a două fire de naturi sau de culori diferite. – După fr. vanisage.

VANITÁTE, vanități, s. f. Ambiție neîntemeiată; dorință de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare; (la pl.) deșertăciune, zădărnicie. – Din fr. vanite, lat. vanitas, -atis.

VANITÓS, -OÁSĂ, vanitoși, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din fr. vaniteux.

VANTÚRĂ, vanturi, s. f. (Constr.) Grindă la acoperișul unei case. – Cf. germ. Wanten.

VAPÓR, vapoare, s. n. Navă pusă în mișcare de un motor propriu. – Din ngr. vapori.

VAPORÁȘ, vaporașe, s. n. Diminutiv al lui vapor. – Vapor + suf. -aș.

VAPOREÁN, vaporeni, s. m. Navigator care staționează puțin timp într-un port, fără a avea domiciliul stabil în acesta. ♦ (Fam.) Marinar. – Vapor + suf. -ean.

VAPÓRI s. m. pl. Substanță aflată în stare gazoasă, la o temperatură mai joasă decât temperatura ei critică. – Din fr. vapeur, lat. vapor.

VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser.

VAPORIZÁRE, vaporizări, s. f. Faptul de a se vaporiza; evaporare. – V. vaporiza.

VAPORIZATÓR, vaporizatoare, s. n. 1. Aparat care produce vaporizarea unui lichid. 2. Spec. (Rar) Pulverizator. – Din fr. vaporisateur.

VAPORIZÁȚIE, vaporizații, s. f. (Fiz.) Vaporizare. – Din fr. vaporisation.

VAPORÓS, -OÁSĂ, vaporoși, -oase, adj. Asemănător (prin finețe) cu vaporii; subțire, diafan, străveziu. ♦ Fără contururi precise; difuz, neclar. – Din fr. vaporeux, lat. vaporosus.

VAPOROZITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este vaporos. – Vaporos + suf. -itate.

VAPOTRÓN, vapotroane, s. n. Tub electronic de mare putere pentru stații de radioemisie, a cărui răcire se face cu apă. – Din fr. vapotron.

VAR1 s. n. Oxid de calciu obținut prin calcinarea rocilor calcaroase (și prin hidratarea lor), folosit ca liant în construcții, ca materie primă în industria chimică etc. ♦ Lapte de var (v. lapte) folosit pentru spoitul pereților caselor. – Din sl. varŭ.

VAR2 s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru puterea reactivă. – Din fr., engl. var.

 <<   <    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10    >   >> 
pagina 5 din 59

 
Programare si administrare site Web Activ  |  Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii