Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser.

VALORIZÁRE, valorizări, s. f. Acțiunea de a valoriza. V. valoriza.

VALORIZÁT, -Ă, valorizați, -te, adj. Valorificat. – V. valoriza.

VALORÓS, -OÁSĂ, valoroși, -oase, adj. Care are valoare, calități, merite (deosebite). – Din fr. valeureux.

VALS, valsuri, s. n. Dans în măsura de trei timpi, cu mișcări relativ vioaie, care se dansează în perechi; melodie după care se execută acest dans. [Var.: (Înv. și pop.) valț s. n.] – Din fr. valse, germ. Walzer.

VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser.

VALSATÓR, -OÁRE, valsatori, -oare, s. m. și f. Persoană care valsează. – Valsa + suf. -tor.

VALTRÁP, valtrapuri, s. n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa; cioltar. 2. Ghetră (1). [Var.: valdrap s. n.] – Din rus. valitrap.

VALȚ1, valțuri, s. n. Mașină sau instalație formată din una sau mai multe perechi de cilindri grei, dispuși paralel și având rotire inversă unul față de celălalt, folosită la prelucrarea prin deformare plastică a materialelor metalice, la sfărâmarea boabelor de cereale, la prelucrarea cauciucului etc. ♦ Cilindru care intră în componența unei mașini. – Din germ. Walze.




VALȚ2 s. n. v. vals.

VALUTÁR, -Ă, valutari, -e, adj. Referitor la valută, de valută. – Valută + suf. -ar.

VALÚTĂ, valute, s. f. Unitate monetară a unui stat, cu precizarea metalului în care este definită. ♦ Totalitatea mijloacelor de plată exprimate în moneda altui stat, care pot fi folosite în decontările internaționale. ◊ Valută forte = valută care are acoperire în aur și care este acceptată ca mijloc de plată de mai multe țări. – Din it. valuta.

VALVÁR, -Ă, valvari, -e, adj. În formă de valvă; care aparține valvei, privitor la valvă. – Din fr. valvaire.

VÁLVĂ, valve, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți (simetrice) ale cochiliei unei scoici. 2. Fiecare dintre pereții exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permițând căderea semințelor din interior. 3. Ansamblu de piese sau armătură care servește la stabilirea, întreruperea sau reglarea circulației unui fluid printr-o conductă, printr-un tub etc. – Din fr. valve, lat. valva.

VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. În valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. Învălmășeală, dezordine. 2.Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ În dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val1 + vârtej.

VALVOLÍNĂ, valvoline, s. f. Ulei mineral vâscos obținut prin distilarea unor țițeiuri și întrebuințat ca lubrifiant la unele angrenaje închise. – Din germ. Valvolin[ol].

VALVULÁR, -Ă, valvulari, -e, adj. Cu valvule; referitor la valvule, de valvule. – Din fr. valvulaire.

VALVÚLĂ, valvule, s. f. 1. Valvă mică. 2. (Anat.) Cută membranoasă subțire, elastică, cu o margine liberă, situată în interiorul vaselor și canalelor organismului sau al unor organe cavitare, care permite trecerea lichidelor biologice într-o singură direcție, împiedicând întoarcerea lor. [Acc. și: válvulă] – Din fr. valvule, lat. valvula.

VALVULÍTĂ, valvulite, s. f. (Med.) Inflamație a valvulelor inimii. – Din fr. valvulite.

VALVULOPATÍE, valvulopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile valvulare. – Din fr. valvulopathie.

VALVULOTOMÍE, valvulotomii, s. f. (Med.) Secționare chirurgicală a unei valvule cardiace. – Din fr. valvulotomie.

VAMÁL, -Ă, vamali, -e, adj. Care aparține vămii, privitor la vamă; de vamă; care are loc la vamă, se aplică la vamă. ◊ Uniune vamală = acord încheiat între mai multe state în vederea creării unui teritoriu vamal comun (scutit de taxe pentru circulația bunurilor). – Vamă + suf. -al.

VÁMĂ, vămi, s. f. 1. Instituție de stat care se ocupă cu evidența și controlul asupra intrării și ieșirii din țară a mărfurilor, mijloacelor de transport etc. și care percepe taxele legale pentru aceste bunuri; loc, punct în care funcționează această unitate. ♦ Taxă care se plătește ca un bun să treacă dintr-o țară în alta sau (în trecut) dintr-o regiune în alta a țării. ◊ Loc. vb. a pune vamă = a vămui. ♦ Cantitate de grăunțe care se percepe la moară ca taxă în natură pentru măcinat; uium. 2. (În credințele populare) Fiecare dintre cele șapte (sau nouă) popasuri (în văzduh) prin care se crede că trebuie să treacă sufletul mortului pentru a ajunge în cer. ♦ Bani pe care trebuie să-i plătească mortul ca să poată trece și călători pe lumea cealaltă. – Din magh. vam.

VÁMEȘ, vameși, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu controlul și cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă. ♦ (În organizarea administrativă din trecut) Dregător însărcinat de domn cu încasarea veniturilor vămii. 2. Persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. 3. (În credințele populare) Ființă imaginară care păzește vămile văzduhului și căreia sufletul mortului îi plătește vamă ca să poată trece spre cer. – Din magh. vámos.

VÁMPĂ, vampe, s. f. Actriță de cinema care interpretează roluri de femeie fatală. ♦ Tip de femeie fatală și irezistibilă. – Din fr. vamp.

VAMPÍR, vampiri, s. m. 1. Specie de lilieci mari care trăiesc în America de Sud și în America Centrală și care se hrănesc cu sângele păsărilor și mamiferelor (surprinse în somn) (Phyllostoma spectrum). 2. Personaj din mitologia populară despre care se crede că suge sângele celor vii. ♦ Fig. Persoană care asuprește crunt pe cineva. 3. Criminal care ucide pentru plăcerea de a vedea curgând sânge. – Din fr. vampire, germ. Vampir.

VAMPÍRIC, -Ă, vampirici, -ce, adj. De vampir; p. ext. oribil, îngrozitor. – Din fr. vampirique.

VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Livr.) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano.

VANADINÍT s. n. Minereu de vanadiu combinat cu plumb și cu clor. – Din fr. vanadinite.

VANÁDIU, s. n. Element chimic, metal dur, casant, de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși și care este folosit în fabricarea oțelurilor speciale. – Din fr. vanadium.

 <<   <    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10    >   >> 
pagina 4 din 59

 
Programare si administrare site Web Activ  |  Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii