Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (Turcism înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalık.

ZANANÁ s. f. v. zenana.

ZAP interj. v. zapa.

ZÁPA interj. (Rar; repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui. [Var.: zap interj.] – Onomatopee.

ZAPÁT s. n. (Reg.) Vânt care bate din nord-vest. Cf. rus. zapad.

ZAPATEÁDO s. n. (Reg.) Dans solistic de origine spaniolă, în măsură ternară, deseori sincopat, cu mișcare rapidă, ale cărui accente ritmice se marchează prin lovituri de călcâi; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: sa-pa-te-á-] – Cuv. sp.

ZAPCIÁLĂ, zapcieli, s. f. (Înv.) Încasare cu forța a dărilor sau a datoriilor; executare. [Pr.: -ci-a-] – Zapcii + suf. -eală.

ZAPCIERÍE, zapcierii, s. f. (Înv.) Funcția de zapciu; zapcilâc. (1).[Pr.: -ci-e-] – Zapciu + suf. -ărie.

ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.




ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (Înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Zapciu + suf. lâc.

ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye.

ZÁPIS, zapise, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Din sl. zapisŭ.

ZAPÍSCĂ, zapiști, s. f. (Rusism înv.) Adeverință, certificat. – Din rus. zapiska.

ZAPOROJEÁN, zaporojeni, s. m. Cazac dintr-o organizație autonomă ucraineană, cu caracter militar (din perioada sec. XVI-XVIII). – Zaporojie (n. pr.) + suf. -ean.

ZAPT s. n. (Turcism înv. în expr.) A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța; a confisca. – Din tc. zabit.

ZAR1, zaruri, s. n. Cub mic de os, de lemn, de material plastic etc., care are pe fiecare dintre fețe imprimate puncte de la unu la șase și care se folosește la anumite jocuri de noroc; p. ext. (la pl.) joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi. – Din tc. zar.

ZAR2, zaruri, s. n. (Reg.) Broască de la ușă. – Din magh. zár.

ZARÁF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf.

ZARAFÍR, zarafiruri, s. n. (Pop.) Fir de aur; p. ext. stofă țesută cu astfel de fir; brocart. – Cf. tc. zer „aur”, rom. fir.

ZARAFÍȚĂ, zarafițe, s. f. (Pop.) Soția zarafului. – Zaraf + suf. -iță.

ZARATÍT s. n. Carbonat bazic de nichel natural, de culoare verde. – Din fr. zaratite.

ZÁRĂ s. f. Lichid albicios și acrișor care rămâne după ce s-a ales untul. – Cf. alb. dhallë.

ZÁRE, zări, s. f. 1. Partea cerului sau a pământului pe care o mărginește linia orizontului; orizont. ◊ Loc. adv. În zare sau (rar) În zări = la orizont; p. ext. departe. Din zări = din depărtări. ♦ (La pl.) Văzduh. 2. Lumină care se împrăștie în jurul unei surse luminoase; rază. ♦ Expr. A se uita (sau a privi) în zare la ceva = a privi un obiect (transparent) așezându-l în dreptul unei surse de lumină pentru a-l vedea mai bine. (O) zare de... = o cantitate mică de...** Zori de ziuă, zorii zilei, 3. Culme, creastă, coamă, vârf. – Din sl. zarja.

ZARF, zarfuri, s. n. (Înv.) Suport metalic lucrat în filigran, pe care se punea felegeanul sau paharul cu ceai. – Din tc. zarf.

ZARÍF, -Ă, zarifi, -e, adj. (Înv.) Frumos, strașnic. – Din tc. zarïf.

ZÁRIȘTE, zariști, s. f. 1. Zare, orizont. 2. Luminiș în pădure. – Zare + suf. -iște.

ZARNACADEÁ, zarnacadele, s. f. (Bot.; reg.) Narcisă. – Din tc. zerenkadá.

ZARPÁ, zarpale, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart; p. ext. îmbrăcăminte de brocart. – Din tc. zerbaf.

ZÁRVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi; p. ext. mișcare, agitație, tulburare, frământare. 2. Ceartă, scandal, gâlceavă. – Cf. ucr. zarva.

ZARZÁM s. n. v. țarțam.

 <<   <    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10    >   >> 
pagina 3 din 32

 
Programare si administrare site Web Activ  |  Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii