RAMIFICÁRE s. 1. ramificaţie. (ă unui copac.) 2. diversificare. (ă producţiei.)

RAMIFICÁT adj. 1. v. rămuros. 2. rămuros, (înv.) răşchirat. (Reni cu coarne ~.) 3. arborescent. (Reţea electrică ~.)

RAMIFICÁŢIE s. 1. ramificare. (~ a unui copac.) 2. v. braţ. 3. v. schimbător de cale. (~ la calea ferată.)

RAMN s. v. păducel.

RAMOLEÁLĂ s. v. senilitate.

RAMOLÍ vb. (MED.) (livr.) a se seniliza, (înv.) a se matofi, (fam. fig.) a se hodorogi, a se rablagi, a se zaharisi, (impr.) a se scleroza.

RAMOLÍRE s. (MED.) 1. (livr.) senilizare, (fam. fig.) zaharisire, (impr.) sclerozare. (~ prematură a cuiva.) 2. v. senilitate.

RAMOLISMÉNT s. v. senilitate.

RAMOLÍT adj., s. 1. adj. v. senil. 2. s. babalâc, baccea, căzătură, hodorog, (reg. şi fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hârb. (A ajuns un ~.)

RAMOLÍŢIE s. v. ramoleală, ramolire, ramo-lisment, senilitate.

RÁMPĂ s. 1. platformă. (~ de lansare.) 2. balustradă, parapet, parmaclâc, pălimar, rezemătoare, mână curentă, (rar) reazem, (Transilv. şi Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scară.) 3. (TEATRU) rivaltă. (Actorii au ieşit la ~.)

RÁMPĂ s. v. barieră.

RAMPLASÁ vb. v. înlocui, schimba.

RÁMURĂ s. 1. (BOT.) cracă, creangă, (rar) ram. (înv. şi reg.) stâlp, (reg.) ratină, rază, (Transilv.) cloambă, (Transilv., Bucov. şi Olt.) crac. (O ~ de măr.) 2. v. branşă.

RÁNĂ s. v. calvar, canon, caznă, chin, cicatrice, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, semn, suferinţă, supliciu, tortură, urmă.

RÁNĂ s. (MED.) 1. bubă, leziune, plagă, (pop.) meteahnă, (înv. şi reg.) beleaznă, (reg.) oajdă, (înv.) rănitură. (Are o ~ adâncă.) 2. lovitură, (înv.) vătămătură. (Are o ~ uşoară la mână.)

RANCHIÚNĂ s. v. invidie.

RANCHIUNÓS adj. 1. duşmănos, răzbunător, (livr.) vindicativ, (reg.) ţânaş, zăcaş. (E un spirit ~.) 2. v. invidios.

RANCOÁRE s. v. animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.

RÁNCOTĂ s. v. gătej, surcea, surcică, uscă-tură, vreasc.

RANDALINÁ vb. v. zimţui.

RANDALINÁRE s. v. moletare.

RANDALÍNĂ s. v. moletă.

RANDAMÉNT s. 1. potenţial. (A crescut ~ul producţiei.) 2. spor. (Nu avea ~ la lucru.) 3. v. pro-ductivitate. (Sporirea ~ului la hectar.) 4. v. efi-cacitate.

RANFORSÁRE s. v. consolidare, întărire.

RANG s. v. rând, şir, şirag.

RANG s. 1. v. titlu. 2. v. demnitate. 3. grad, poziţie, situaţie, treaptă, (înv.) stepenă. (~ul cel mai înalt în ierarhia socială.) 4. v. ierarhie. 5. v. condiţie. 6. v. funcţie. 7. v. categorie. 8. categorie, ordin. (De prim ~.)

RÁNGĂ s. (TEHN.) (pop.) ştangă, (reg.) manelă, răzuş, (Transilv.) parângă. (A ridica ceva cu o ~.)

RÁNIŢĂ s. rucsac, (rar) sac, (prin Transilv. şi Ban.) borneu. (Un alpinist cu ~ în spate.)

RÁNTIE s. (BIS.) (rar) mantie. (~ preoţească.)