RADIOFÁR s. (FIZ.) radiobaliză.

RADIOFICÁŢIE s. radiodistribuţie.

RADIOGRAFÍE s. radiogramă. (~ pulmonară.)

RADIOGRÁMĂ s. 1. v. radiotelegramă. 2. v. radio-grafie.

RADIOIZOTÓP s. v. izotop radioactiv.

RADIOLOCATÓR s. v. radar.

RADIORECEPTÓR s. v. radio.

RADIÓS adj. 1. v. luminos. 2. fericit, încântat. (O faţă ~oasă.)

RADIOTELEGRAFÍE s. (FIZ.) telegrafie fără fir.

RADIOTELEGRÁMĂ s. radiogramă. (A primit o ~ urgentă.)

RADIOTERAPÍE s. (MED.) rontgenterapie.

RADIOÚNDĂ s. v. undă electromagnetică.

RADIUMTERAPÍE s. (MED.) curieterapie.

RADÓN s. (CHIM., FIZ.) emanaţie de radiu. (~ este un element chimic radioactiv.)

RADÓU s. v. plută.

RAF s. v. cerc, şină.

RAFINÁ vb. v. civiliza.

RAFINAMÉNT s. 1. v. bun-gust. 2. v. distincţie. 3. v. fineţe.

RAFINÁRE s. 1. v. stilare. 2. fineţe, rafinament, subtilitate. (~ nuanţelor stilistice.)

RAFINÁT adj. 1. v. ales. 2. v. stilat. 3. v. fin. 4. savant. (O ~ mânuire a efectelor sonore.)

RAFINÁT adj. v. manierat, stilat.

RAFINATÓR s. v. rafinor.

RAFINÓR s. rafinator. (E de profesie ~.)

RAFT s. poliţă, (reg.) corlată. (~ la o etajeră.)

RAGÁDĂ s. (MED.) zăbale (pl.), zăbăluţă, (prin Ban.) zobele (pl.).

RÁGE vb. v. mugi.

RAGILA-PĂMÂNTULUI s. v. sparanghel.

RÁGILĂ s. (TEHN.) (reg.) raştilă. (Cu ~ se piaptănă fuiorul de in.)

RAHÁT s. (turcism înv.) rahatlocum. (Mănâncă ~ şi bea apă rece.)

RAHÁT s. v. excrement, fecale.