HÚMĂ s. v. argilă.

HUMÓS adj. v. argilos, cleios, clisos, lutos.

HÚNIE s. v. pâlnie.

HURDUCÁ vb. v. zgâlţâi.

HURDUCÁRE s. v. hurducătură.

HURDUCÁT s. v. hurducătură.

HURDUCĂÍ vb. v. zgâlţâi.

HURDUCĂTÚRĂ s. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlţâială, zgâlţâire, zgâlţâit, zgâlţâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ a unei căruţe pe un drum cu hârtoape.)

HURDUÍ vb. v. durăi, durui, hodorogi, hurui.

HURDUITÚRĂ s. v. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură.

HUREZÁ vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, ţipa.

HURMÚZ s. (BOT.; Symphoricarpus albus) (rar) corale-albe (pl.), lemn-cu-boabele-albe.

HURUÍ vb. v. dărăpăna, dărâma, nărui, prăbuşi, prăvăli, risipi, surpa.

HURUÍ vb. 1. a durăi, a durui, a hodorogi, (rar) a turui, (pop.) a trăncăni, (reg.) a hurdui, a troncăni, (prin Ban.) a trăscări. (Căruţa ~ pe strada pietruită.) 2. a clătina, a hâţâi, a hâţâna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgâlţâi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drâgâi, (Ban.) a zducni. (Căruţa l-a ~ zdravăn.)

HURUIÁLĂ s. v. huruitură.

HURUÍT s. v. huruitură.

HURUITÚRĂ s. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)

HÚSĂŞ s. v. sfanţ.

HUŞTI interj. ţâşti!, (pop.) smâc!

HUŞTIULIÚC interj. v. bâldâbâc.

HUŞTIULÚC interj. v. bâldâbâc.

HUTUPÁLĂ s. v. mâncăcios, mâncău.

HUŢÁN s., adj. 1. s. huţul. (Un ~ din Bucovina.) 2. adj. huţănesc. (Cal ~.)

HUŢĂNÉSC adj. huţan. (Cal ~.)

HUŢÚL s. v. huţan.

HUŢUŢÁ vb. v. legăna.

HUZDUPÁ vb. v. înfuleca.

HUZMÉT s. v. funcţie, post, serviciu, slujbă.

HUZÚR s. 1. lăfăire. 2. îmbuibare.

HUZURÍ vb. 1. a se lăfăi. 2. a se îmbuiba.