HOZ s. v. soc.
HRACONÍ vb. v. scuipa.
HRAM s. (BIS.) (reg.) rugă, (înv.) serbare. (O biserică are ~ul sfântul Gheorghe.)
HRÁNĂ s. 1. v. mâncare. 2. masă. (A servit drept ~ peştilor.) 3. (BOT.) hrana-vacii (Spergula arvensis) = (rar) spergulă.
HRĂBÓR adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneţ, neînfricat, semeţ, viteaz.
HRĂNÁCI adj. v. avid, lacom, mâncăcios, nesătul, nesăţios, pofticios.
HRĂNÍ vb. 1. v. mânca. 2. v. întreţine.
HRĂNÍ vb. v. întreţine, menţine, sătura.
HRĂNÍRE s. v. alimentaţie.
HRĂNÍT adj. alimentat, nutrit. (Bine ~.)
HRĂNITÓR adj. consistent, nutritiv, săţios, suculent, (livr.) feculent, (astăzi rar) substanţial, (înv.) mistuitor, nutritor, săturăcios, săturător. (Alimente, substanţe ~oare.)
HRĂPĂRÉŢ adj. aprig, apucător, lacom, nesătul, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsân. (Un om tare ~.)
HREAN s. (BOT.; Armoracia rusticana) (reg.) usturoi, rădăcină-sălbatică, (Ban.) tormac.
HREÁPCĂ s. (TEHN.) buhai, cârlig, greblă, vergea, (reg.) crivea. (~ este un dispozitiv la coasă.)
HRÉNIŢĂ s. v. cardama, gălbenea, năsturel, urda-vacii.
HRENÍŢĂ s. (BOT.) 1. (Lepidium campestre) (reg.) urda-vacii. 2. (Lepidium sativum) creson, (rar) caprilemă.
HRENOÁSĂ s. v. muştar.
HRENTUÍ vb. v. degrada, deteriora, învechi, strica, uza.
HRENTUÍT adj. v. degradat, deteriorat, înve-chit, stricat, uzat.
HRENÚŢ s. v. dragavei, ştevie.
HRIB s. (BOT.; Boletus edulis) mânătarcă, (reg.) burete, copită, mitarcă, pitarca, pitoancă.
HRÍBĂ s. v. rodul-pământului.
HRISMÓS s. v. oracol, prevestire, previziune, prezicere, profeţie, prorocie, prorocire.
HRISÓV s. (înv.) ispisoc, sinet, uric, carte domnească. (~ emis de cancelaria domnească.)
HRISTOITÍE s. v. credinţă, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, sme-renie.
HRISTÓS s. (BIS.) Isus, Mesia (art), Mântuitorul (art.).
HRIŞCÁR s. (ENTOM.; Rhizotrogus solstitialis) cărăbuşel, cărăbuş de hrişcă, gândac de hrişcă.
HRÍŞCĂ s. (BOT.; Fagopyrum esculentum) (reg.) tătarcă.
HRÓNIC s. v. cronică, letopiseţ.
HRÚBĂ s. 1. subterană, (înv.) culă. 2. tainiţă.
