PUS adj. aşternut, întins, pregătit. (Îl aşteaptă cu masa ~.)

PUS s. 1. v. plantare. 2. v. semănat.

PUSĂCIÚNE s. v. amplasament, aşezare, loc, poziţie, situaţie.

PUSĂITÓR adj. v. concret, fizic, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil.

PUSĂTÚRĂ s. v. amplasament, aşezare, loc, poziţie.

PUSCELÓS adj. v. pustulos.

PUSCIÚHĂ s. v. momâie, sperietoare.

PUSÉU s. v. criză.

PÚSI s. v. gură, sărut, sărutare.

PUSOÁRE s. v. amplasament, aşezare, loc, poziţie, sad.

PUSTELNICÍ vb. v. pustnici, schimnici, sihăstri.

PUSTIÉLNICĂ s. v. cucuvaie, cucuvea.

PUSTIEŞÁG s. v. calamitate, catastrofă, deşert, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustietate, pustiire, pustiu, si-nistru, urgie.

PUSTIETÁTE s. 1. v. deşert. 2. pustiu, sălbăticie, (rar) sălbătăciune, (înv.) sălbătăcime. (~ locurilor.) 3. singurătate, (fig.) sihăstrie. (Era o ~ totală.)

PUSTIÍ vb. v. distruge.

PUSTIÍ vb. v. abandona, asasina, lăsa, omorî, părăgini, părăsi, sălbătici, suprima, ucide.

PUSTIICIÓS adj. v. deşert, devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, gol, necultivat, nelocuit, nepopulat, nimicitor, pustiitor, pustiu, ruinător, sălbatic, vid.

PUSTIICIÚNE s. v. calamitate, catastrofă, deşert, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustietate, pustiire, pustiu, sinistru, urgie.

PUSTIÍRE s. 1. v. distrugere. 2. v. dezastru.

PUSTIÍRE s. v. deşert, pustietate, pustiu.

PUSTIÍT s. v. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie.

PUSTIÍT adj. v. distrus.

PUSTIÍT adj. v. deşert, gol, necultivat, pustiu, sălbatic, vid.

PUSTIITÓR adj. 1. v. distrugător. 2. distrugător, mistuitor, nimicitor. (Un incendiu ~.)

PUSTÍU adj., s. v. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.

PUSTÍU adj. v. deşert, gol, nepăzit, nesupravegheat, vid.

PUSTÍU adj., s. 1. adj. deşert, gol, necultivat, sălbatic, vid, (înv. şi reg.) săcret, (înv.) puştiicios, pustiit. (Un loc, un ţinut ~.) 2. s. v. deşert. 3. s. v. pustietate. 4. adj. v. nelocuit. 5. adj. v. neumblat. 6. adj. părăsit. 7. adj. singur, stingher. (A rămas ~ pe lume.)

PUSTÍUL s. art. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

PÚSTNIC s. anahoret, ascet, eremit, schimnic, sihastru, (rar) schimonah, (înv.) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (~ul trăieşte prin locuri pustii.)

PUSTNICÉSC adj. v. ascetic, sihăstresc.