RACLÓR s. v. răzuitor.

RACOLÁ vb. v. recruta.

RACOLÁJ s. v. racolare.

RACOLÁRE s. racolaj, recrutare. (ă de prosti-tuate.)

RACORD OLANDÉZ s. (TEHN.) holendru.

RADÁR s. (FIZ.) radiolocator, locator radio.

RÁDĂŞ s. v. excedent, plus, prisos, prisosinţă, surplus.

RÁDE vb. v. reteza, tăia.

RÁDE vb. 1. a (se) bărbieri. (Şi-a ~ mustaţa.) 2. v. răzui. 3. v. distruge.

RADIÁ vb. a şterge. (A ~ dintr-o evidenţă.)

RADIÁ vb. 1. v. degaja. 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.) 3. (livr.) a exulta. (A ~ de fericire.)

RADIÁL adj. radiar, radiat. (De formă ~.)

RADIÁNŢĂ s. (FIZ.) emitanţă. (~ este o mărime fotometrică.)

RADIÁR adj. v. radial.

RADIÁT adj. v. radial.

RADIATÓR s. calorifer. (Nu s-a încălzit ~ul.)

RADIÁŢIE s. 1. (FIZ.) radiere. (Proces de ~ corpusculară.) 2. (FIZ.) radiaţie Röntgen v. raze X; radiaţie X v. raze X. 3. v. rază.

RADICÁL adj., s. 1. adj. v. esenţial. 2. adj. v. drastic. 3. s. (MAT.) rădăcină. (~ al unui număr.) 4. s. (LINGV.) rădăcină. (~ al unui cuvânt.)

RADICALÍSM s. v. radicalitate.

RADICALITÁTE s. radicalism. (Radicalitatea unei revendicări.)

RADICÉLĂ s. (BOT.) rădăcină laterală, rădăcină secundară.

RADIÉRĂ s. v. gumă.

RADIÉRE s. 1. v. radiaţie. 2. v. degajare.

RÁDINĂ s. v. răgălie, sirec.

RÁDIO s. 1. radioreceptor. (Şi-a cumpărat un nou ~.) 2. v. radiodifuziune.

RADIOBALÍZĂ s. (FIZ.) v. radiofar.

RADIODIFUZIÚNE s. radio. (Are o emisiune la ~.)

RADIODISTRIBÚŢIE s. v. radioficaţie.

RADIOEMISLÚNE s. (FIZ.) emisiune radio.

RADIOEMIŢĂTÓR s. emiţător radio.