HÓBOT s. v. cruce, feregea, văl, voal.

HOC interj. v. cea.

HÓDĂ s. v. lişiţă.

HODĂCĂÍ vb. v. schiopăta.

HODÂC interj. v. şontâc, şovâlc.

HODORÓG s. v. babalâc.

HODOROGÍ vb. 1. v. hurui. 2. v. zgâlţâi.

HODOROGÍ vb. v. degrada, deteriora, flecări, îndruga, învechi, pălăvrăgi, ramoli, răguşi, sporovăi, strica, trăncăni, uza.

HODOROGÍT adj. v. degradat, deteriorat, hârâit, hârâitor, învechit, ramolit, răguşit, senil, stricat, uzat.

HODROBÉLE s. pl. v. bagaj.

HOGEÁG s. v. campadură, cămin, coş, horn.

HOHÉR s. v. călău, gâde, hingher.

HÓHOT s. 1. hohotire, hohotit. (Un ~ de plâns.) 2. sughiţ. (Plâns cu ~e.)

HOHOTÍRE s. v. hohot.

HOHOTÍT s. v. hohot.

HOINÁR adj., s. 1. adj., s. pribeag, rătăcitor, vagabond, (înv.) stranic. (Un om ~.) 2. adj. nestatornic, sprinţar, (pop.) spulberatic. (Gânduri ~.)

HOINĂREÁLĂ s. 1. v. haimanalâc. 2. pribegie, pribegire, vagabondaj, vagabondare. (O ~ din loc în loc.) 3. colindare, cutreierare, rătăcire. (O ~ fără un ţel precis.)

HOINĂRÍ vb. 1. a vagabonda, (înv. şi reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.) a buduşlui, (Mold.) a lăinici, (Transilv.) a techerghi, (înv.) a hăimăni, a ştrengări. (Toată ziua ~.) 2. a pribegi, a rătăci, a vagabonda, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?)

HOIT s. v. cadavru.

HOJBĂÍ vb. v. căuta, cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci, umbla.

HÓJMA adv. v. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veşnic.

HOL s. v. vestibul.

HÓLĂ s. v. cotarlă, javră, jigodie, potaie.

HOLBÁ vb. 1. a (se) bulbuca, a (se) căsca, a (se) mări, a (se) umfla, a (se) zgâi, (pop. şi fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboşa, a (se) bolboşa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgâmboia. (A-şi ~ ochii.) 2. a se chiorî, a se zgâi, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ aşa la mine?)

HOLBÁRE s. bulbucare, căscare, mărire, umflare, zgâire, zgâit, (pop. şi fam.) belire, bleojdire, (pop.) boboşare, boldire. (~ ochilor.)

HOLBÁT adj. bulbucat, căscat, mare, mărit, umflat, zgâit, (rar) bălăbănos, (pop. şi fam.) belit, bleojdit, (pop.) boboşat, bolboşat, boldit, (reg.) măciuliat. (Cu ochii ~ţi.)

HÓLCĂ s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tără-boi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

HÓLDĂ s. 1. v. lan. 2. (la pl.) v. lanuri.

HOLÉNDRU s. v. racord olandez.

HOLÉR s. v. soc.