Dictionar de sinonime
COŞTÉI s. v. castel.
COŞÍ vb. v. băşica, urzica.
CÓŞNIŢĂ s. (Transilv.) ţechiră. (S-a întors de la piaţă cu ~ plină.)
COT s. I. 1. v. cotitură. 2. v. meandru. II. (prin Transilv.) şing. (Un ~ de pânză.)
COŞULÉŢ s. 1. v. paneraş. 2. (ANAT.) paneraş. (~ la picioarele albinei.)
COT s. v. colţ, colţar, cotlon, dreptar, echer, ungher, unghi.
COTÁRLĂ s. v. javră.
COTÁŢIE s. v. fixing.
CÓTĂ s. 1. v. altitudine. 2. (MET.) nivel, (înv.) măsură. (~ele apelor Dunării.) 3. v. fixing. 4. cotă-parte = cotitate, (reg.) tain, (înv.) refenea. (Ce ~ îi revine?)
CÓTCĂ s. v. minge.
COTÁRI s. pl. (ENTOM.) paşi (pl.). (~ sânt larvele unor fluturi.)
COTCODĂCÍ vb. (reg.) a cotcorozi, a cotcozi. (Găina ~.)
COTCODĂCÍ vb. v. flecări, îndruga, pălă-vrăgi, sporovăi, trăncăni.
COTCODĂCEÁLĂ s. v. cotcodăcit.
COTCODĂCÍRE s. v. cotcodăcit.
COTCODĂCÍT s. cotcodăceală, cotcodăcire. (~ul găinii.)
COTIDIÁN adj., s. 1. adj. v. zilnic. 2. s. v. ziar.
COTÉŢ s. (Mold. şi Bucov.) coştereaţă, (Mold., Transilv. şi Olt.) poiată. (~ de porci, de păsări.)
COTCOZÍ vb. v. cotcodăci.
COTERÍE s. v. bandă, cârdăşie, clan, clică, gaşcă, şleahtă.
COTCOROZÍ vb. v. cotcodăci.
COTÉŢ s. v. leasă, ostreţ.
COTÍ vb. 1. a cârmi, a vira, (rar) a cârmui, (pop.) a cârni, (Mold.) a cotigi, (înv.) a şovăi. (A ~ un autovehicul.) 2. a o lua, a merge. (O ~ la stânga.)
COTÍT adj. întortocheat, sinuos, sucit, şerpuit, şerpuitor, (rar) şerpuind, (înv. şi reg.) şovăit, (înv.) serpentin. (Un drum ~.)
COTÍT s. v. cotire.
COTÍRE s. cârmire, cârmit, cotit, viraj, virare, virat, (pop.) câmire, cârnit. (În timpul ~ii unui vehicul.)
COTIGÍ vb. v. cârmi, coti, vira.
COTILEDÓN s. (BOT.) frunză embrionară.
COTILÍ vb. v. căuta, cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci, umbla.
COTINEÁŢĂ s. v. pătul.