![]() Caută
Traducere
|
Dictionar de sinonimeIMEMORIÁL adj. v. străvechi. IMEMORÁBIL adj. v. străvechi. IMBECILIZÁ vb. v. idiotiza. IMBÓLD s. impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mişcare, resort, suport, (înv. şi reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acţiune.) IMERSIÚNE s. v. scufundare. IMENSITÁTE s. 1. v. nemărginire. 2. v. gigantism. IMBECÍL adj., s. 1. v. idiot. 2. v. prost. IMBECILITÁTE s. 1. v. idioţenie. 2. v. prostie. 3. (concr.) dobitocie, idioţenie, idioţie, inepţie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare ~.) IMÉNS adj. 1. v. extraordinar. 2. v. uriaş. 3. v. nemărginit. 4. infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nesfârşit, neţărmurit, (rar) ilimitat. (O câmpie ~.) 5. colosal, enorm, nenumărat, (înv. şi reg.) nesocotit. (O mulţime ~.) 6. v. incalculabil, nelimitat, (rar) necalculabil. (Cu efecte ~.) IMINÉNŢĂ s. inevitabilitate. (~ producerii unui fenomen.) IMIGRÁŢIE s. imigrare. IMINÉNT adj. inevitabil, (livr.) ineluctabil. (Un fenomen ~.) IMIGRÁRE s. v. imigraţie. IMITATÍV adj. v. onomatopeic. IMITÁRE s. 1. v. mimare. 2. copiere, imitaţie, (depr.) pastişare. (~ stilului unui maestru.) IMITÁ vb. 1. (înv.) a (se) pildui. (Îl ~ în toate.) 2. v. mima. 3. a copia, (depr.) a pastişa. (~ stilul lui...) IMITÁT adj. v. artificial. IMITÁŢIE s. 1. v. imitare. 2. (concr.) copie, (depr.) pastişă. (Opera lui e o simplă ~ a stilului unui maestru.) 3. (MUZ.) canon. IMN s. 1. v. odă. 2. (BIS.) tropar. IMOBÍL adj. 1. v. fix. 2. v. nemişcat. 3. v. rigid. 4. v. încremenit. 5. v. imobiliar. IMÓBIL s. v. casă. IMIXTIÚNE s. amestec, ingerinţă, intervenţie. (~ în treburile altui stat.) IMOBILÍSM s. v. imobilitate. IMOBILITÁTE s. 1. fixaţie, imobilism, inerţie, neclintire, nemişcare, nemobilitate. (Stare de ~ a unui corp.) 2. v. fixitate. 3. fixitate, înţepeneală, rigiditate. (~ privirii.) 4. imobilism. (X este de o ~ condamnabilă.) IMOBILIZÁT adj. v. fixat. IMOBILIÁR adj. imobil, nemişcător. (Avere ~.) IMOBILIZÁRE s. v. fixare. IMOBILIZÁ vb. 1. v. fixa. 2. a ţine. (Îl ~ până vine poliţia.) 3. a paraliza. (I-a ~ orice mişcare.) IMORÁL adj., s. 1. adj. (rar) neetic, nemoral. (Aspecte morale şi imorale.) 2. adj. v. corupt. 3. adj., s. depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat imoral.) 4. adj. v. obscen. IMORALITÁTE s. 1. (rar) nemoralitate. (Moralitate şi ~.) 2. v. corupţie. 3. v. obscenitate. |