TAXIDÍT adj. v. avut, bogat, decorat, gătit, împodobit, înfrumuseţat, înstărit, or-namentat, ornat, pavoazat, situat.

TAXIMÉTRU s. taxi.

TAXONÓMIC adj. categorial. (Organizare ~.)

TĂBĂCÁR s. argăsitor, (reg.) opincarăş, orgar, tălpar, timar, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubălar, (înv.) solonar, tabac. (~ul se ocupă cu tăbăcitul pieilor.)

TĂBĂCĂREÁSĂ s. (rar) tăbăcăriţă, (reg.) argăsăriţă, dubălăreasă. (E ~ de profesie.)

TĂBĂCĂRÍE s. 1. (înv.) tăbăcărit, tăbăcie, timărie. (Învaţă ~.) 2. argăsitorie, (rar) argăsărie, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubălărie, (înv.) tabalhana, tabana, tăbăcie. (În ~ se argăsesc pieile.)

TĂBĂCĂRÍT s. v. tăbăcărie.

TĂBĂCĂRÍŢĂ s. v. tăbăcăreasă.

TĂBĂCEÁLĂ s. v. tăbăcire.

TĂBĂCÍ vb. v. pipa, snopi, stâlci.

TĂBĂCÍ vb. a argăsi, (reg.) a cruşi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) a dubi. (A ~ pieile.)

TĂBĂCÍE s. v. argăsitorie, tăbăcărie.

TĂBĂCÍRE s. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcit, (rar) tanaj, tanare, (reg.) cruşeală, cruşire, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubeală, dubire, dubit. (~ pieilor.)

TĂBĂCÍT s. v. tăbăcire.

TĂBĂCÍT adj. argăsit, (reg.) cruşit, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubit. (Piei ~.)

TĂBĂCITÓR adj. argăsitor. (Substanţe ~oare.)

TĂBĂLÚŞĂ s. v. căţeluşă.

TĂBĂLÚŞCĂ s. v. căţeluşă.

TĂBĂRÎ vb. v. năpusti.

TĂBĂRÎ vb. v. cantona, obosi, osteni.

TĂBÂLTÓC s. v. săculeţ, săcuşor.

TĂBÂRCĂ s. v. greu, greutate, încărcătură, pârghie, povară, sarcină.

TĂBÂRCÍ vb. v. târî.

TĂBÉICĂ s. v. săculeţ, săcuşor.

TĂBLÁŞ s. v. judecător.

TĂBLÍE s. (înv. şi reg.) tablă. (~ a unei mobile.)

TĂBLÍŢĂ s. (rar) placă, (pop.) tablă, (reg.) tabelă, (înv.) panachidă. (~ pentru şcolarii începători din trecut.)

TĂBUIÉŢ s. v. faţă, învelitoare, săculeţ, săcuşor.

TĂCĂÍ vb. 1. v. ticăi. 2. v. palpita.

TĂCĂTÓI adj. v. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorât, taciturn, tăcut, urî-cios, ursuz.