Caută
Traducere
|
Dictionar de sinonimeRĂCÍ vb. a (se) răcori, (reg.) a (se) reveni. (Afară s-a mai ~.) RĂCNÍ vb. 1. v. striga. 2. v. vocifera. 3. v. răsti. RĂCHIŢÍCĂ s. v. lozie, mlajă, răchită roşie, răscoage, salcie pletoasă, salcie plân-gătoare. RĂCNITÚRĂ s. v. răcnet, strigăt, ţipăt, urlet, zbierătură, zbieret. RĂCOÁRE adj. v. răcoritor, răcoros, rea-văn, rece. RĂCOÁRE s. răcoreală, (reg.) reveneală. (~ nopţii.) RĂCNET s. v. strigăt. RĂCORÉLE s. pl. v. rochiţa-rândunelei, ro-chiţa-rândunicii, volbură, zorea. RĂCOREÁLĂ s. v. răcoare. RĂCOÁRE s. v. arest, închisoare, ocnă, peni-tenciar, puşcărie, temniţă. RĂCORÓS adj. 1. v. răcoritor. 2. reavăn, rece, (înv.) răcoare. (Aerul cel ~ al nopţii.) 3. v. friguros. RĂCORITÓR adj. răcoros, (rar) răcorit, (înv.) răcoare. (O adiere ~oare pe vreme de arşiţă.) RĂCORÍT adj. v. răcoritor, răcoros. RĂCORÍ vb. v. alina, calma, domoli, îmblânzi, linişti, potoli, tempera, uşura. RĂCÓRI s. pl. v. fiori. RĂCORÍ vb. v. răci. RĂCUÍNĂ s. (BOT.; Galium rotundifolium) sânziană, (reg.) floarea-sfântului-Ion. RĂCOVÍNĂ s. v. mierluţă, rocoţea, scân-teioară, scânteiuţă. RĂCOVÍNĂ s. (BOT.; Stellaria media) (reg.) aurică, cuişoriţă, gheţişoară, rocoţel, scânteiuţă, coadă-de-găină, iarba-găinii, iarbă-de-păsări, steluţa-fetei, steluţă-albă. RĂCÚRGERE s. v. reflux. RĂCULÉŢ s. 1. (ZOOL.) răcuşor, (rar) răcuţ. 2. (BOT.; Polygonum bistorta) (reg.) cârligat, cârligăţică, cârligel, nodurar, şerpariţă, troscot, troscoţel, buruiana-rândunicii, iarba-balaurului, iarba-şar-pelui, iarbă-iute, iarbă-roşie, lemn-dulce, mo-ţul-curcanului, rădăcina-şarpelui. RĂCÚŢ s. v. răculeţ, răcuşor. RĂCUŞÓR s. v. răculeţ. RĂDĂCINA-CIÚMEI s. v. captalan. RĂDÁŞCĂ s. (ENTOM.; Lucanus cervus) răgace, (reg.) bourel, buhai, caraban, cerb, cerbar, cornac, taur, boul-babei, boul-Domnului, boul-lui-Dumnezeu, capul-cerbului, vaca-Domnului. RĂDĂCINA-SĂRĂCÍEI s. v. pătrunjel-de-câmp, pătrunjel-sălbatic. RĂDĂCINA-ŞÁRPELUI s. v. răculeţ. RĂDĂCÍNĂ s. 1. (BOT.) rădăcină laterală v. radicelă; rădăcină secundară v. radicelă, rădăcină laterală. 2. rădăcina-vieţii v. ginseng. 3. cotor, (reg.) măcău. (~ cozii calului.) 4. (MED.) (pop.) ţâţână. (~ unui furuncul.) 5. (LINGV.) radical. (~ unui cuvânt.) 6. (MAT.) radical. (~ unui număr.) 7. v. soluţie. RĂDĂCÍNĂ s. v. bază, fundament, fundaţie, scorbură, temelie. RĂDĂCINĂ-DE-FRÍGURI s. v. rodul-pământului. |