Încontinuu ≠ discontinuu, întruna, mereu, perpetuu, necontenit, neîntrerupt, neîncetat, permanent
VETRICEÁ s. v. granat, spilcuţă.
VETRÍCE s. v. efemeră, efemeridă.
VETRICEÁ s. (BOT.; Chrysanthémum alpinum) piretru.
VEŞNICÍE s. eternitate, nemurire, vecie, (livr.) perpetuitate, (reg.) săvârşie, (înv.) nemuritorie. (Fapta sa i-a asigurat ~.)
VÉŞTED adj. 1. v. ofilit. 2. mort, uscat. (Frunză ~.)
VÉŞTED adj. v. fanat, trecut.
VEŞTEJÍ vb. 1. v. ofili. 2. v. îmbătrâni.
VEŞTEJÍ vb. v. blama, condamna, dezaproba, fana, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza, trece.
VEŞTEJÍRE s. v. ofilire.
VEŞTEJÍRE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.
VEŞTEJÍT adj. v. ofilit.
VEŞTEJÍT adj. v. fanat, trecut.
VETERINÁR s. (înv. şi reg.) nalbant, (reg.) nălbar. (E de profesie ~.)
VETERINĂRÍE s. v. medicină veterinară.
VETIÉLĂ s. v. corabie, pânză, umbrelă, velă.
VETRÍ vb. v. adulmeca, mirosi.
VETRÍCE s. (BOT.; Chrysanthemum vulgare) (reg.) mărun, măruncă, buruiană-de-ceas-rău, iarba-ra-iului.
VÉŞNIC adj., adv. 1. adj. etern, nemuritor, nepieritor, nesfârşit, neuitat, perpetuu, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvârşit, (fig.) nestins. (O amintire ~.) 2. adv. etern, pururi, totdeauna. (~ va rămâne în inimile noastre.) 3. adj. v. continuu. 4. adv. v. continuu. 5. adv. v. întotdeauna.
VEŞMÂNTÁR adj. v. vestimentar.
VÉŞCA s. 1. văcălie, (Transilv.) veacă. (~ sitei, a ciurului.) 2. (TEHN.) (reg.) strat, (Transilv.) veacă. (~ de la pietrele morii.)
VEŞMÂNT s. 1. v. haină. 2. (BIS.; la pl.) odăjdii (pl.), (înv.) ornate (pl.). (Preotul s-a îmbrăcat în ~inte.)
VESTÓN s. 1. v. sacou. 2. v. surtuc.
VESTITÓR s. v. colăcar.
VESTITÓR s. 1. v. crainic. 2. v. profet. 3. anunţător, prevestitor. (Rândunelele sânt ~oare ale primă-verii.)
VESTÍT adj. 1. v. celebru. 2. v. consacrat.
VESTÍRE s. 1. v. informare. 2. v. anunţare. 3. anun-ţare, încunoştinţare, înştiinţare, (înv.) publicare, publicaţie, publicuire. (~ a ceva făcută cuiva.) 4. v. prezicere.
VESTÍGIU s. 1. v. relicvă. 2. (la pl.) moaşte.
VESTIMENTÁR adj. (înv.) veşmântar. (Sub aspect ~.)
VESTIMENTÁŢIE s. îmbrăcăminte. (O ~ sumară,)
