![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileLĂFĂÍ, lăfăiesc, vb. IV. Refl. 1. A sta comod pe ceva sau undeva, întinzându-și corpul în voie. 2. A trăi comod, în belșug; a huzuri, a se desfăta. [Prez. ind. și: lắfăi] – Din magh. leffenni „a bălăbăni, a atârna”. LĂFĂÍ vb. 1. a se răsfăţa, (înv. şi reg.) a se proslăvi. (Se ~ pe cuptor.) 2. v. huzuri. lắfăĭ și -ĭésc (mă) v. refl. (cp. cu nsl. lâjhati se, a hoĭnări). Iron. Șed întins (tologit, trîntit): sătulu se lăfăĭa pe canapea. Fig. Mă răsfăț: a te lăfăi în parale. !lăfăí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se lắfăie, imperf. 3 sg. se lăfăiá; conj. prez. 3 să se lắfăie LĂFĂÍ, lăfăiesc, vb. IV. Refl. 1. A sta comod pe ceva sau undeva, întinzându-și corpul în voie. 2. A trăi comod, în belșug; a huzuri, a se desfăta. [Prez. ind. și: lắfăi] – Din magh. leffenni „a bălăbăni, a atârna”. LĂFĂÍ vb. 1. a se răsfăţa, (înv. şi reg.) a se proslăvi. (Se ~ pe cuptor.) 2. v. huzuri. lắfăĭ și -ĭésc (mă) v. refl. (cp. cu nsl. lâjhati se, a hoĭnări). Iron. Șed întins (tologit, trîntit): sătulu se lăfăĭa pe canapea. Fig. Mă răsfăț: a te lăfăi în parale. |